Poezie
Din strigarul de seară- fragment
an 7
2 min lectură·
Mediu
și după ce mănânc rodii repede dau drumul la radio începe o știre mereu ascult cum saltă apa depărtând apoi stau și alunec spre somn
genele mele sunt doi oameni sunt zilierii clipei ce vine
iubita mea se gândește că plec întorcând drumului o răsplată
ea mă așteaptă nu la casa ei ci în scorbura unui vis de demult
ea apinde mereu o lumină se uită prin fereastră și vede că nu vin apoi adoarme în brațele omului care grijește binele dar dumneavoastră știți cum sunt oamenii pe aici pe la noi
cînd plouă
uite că vine și la mine cineva de departe aici pe net pe mașina asta cu aer electric adică bagi aerul în priză și gata se arată soarta făcută permanent cu unghiile strigând adânc măruntaielor acestui poem
visez nu la premiu cel mare pentru poezie ci la o maimuță îmbrăcată în roșu care să vorbească engleza curent una cu ochi ca ai tăi iubito maimuța mea stingătoare de incendii dragostea mea ca omleta în dimineața unei zile de post
vin vremuri grele îmi spui despre criză da să știi că joc șah pe mălai mai nou pe litra de ulei la sticlă de juma cu zarurile nu mai dau nu vreau să mor ca cezar
ce bine e de domnu pepito că latră când poate ce frumos e îmbrăcat preotul zilelor noastre în care pornim cărăuși printre stele
uneori oftez că nu m-a făcut mama clopot ca să pot striga în tine altor distanțe
împacă-te cu El femeie!
043.995
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 252
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “Din strigarul de seară- fragment.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/1820605/din-strigarul-de-seara-fragmentComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc bătrâne pentru apreciere.Contează foarte mult ce e scris.Mergem prin viață ca după ploaie ușor înfrigurați un pic feriți mult cu mult crezând în speranță.Mulțam
0
de cate ori citesc un poem semnat \"florian stoian silisteanu\" am senzatia ca asist la o desfasurare (in inima) a unui spectacol de sunet, imagini si lumina-culoare...ca un inchis/deschis in sine...sau ca o deschidere/inchidere...zambet: inca nu m-am hotarat!... aici poti sa pleci din orice punct si sa ajungi in orice punct (transformat)...si ce frumoasa libertate!..
0
Am observat că îți sunt cumva în grații ca să zic așa. Ai un nume frumos de parcă ar fi al unor copii frați:Ioana și Matei. De obicei mă întristez când sub o aparență se ascunde alta.Am început să mă obișnuiesc.Pentru mine este o mare bucurie când cineva lasă de înțeles că aș construi unele lucruri frumoase.Dar cine nu s-ar bucura oare!Recunosc că pentru mine viața este un spectacol cel mai grozav spectacol și recunosc că și în inima mea pe scenă se joacă zilnic ba sunetul ba culoarea.Cât de mult reușesc nu prea știu dar simt uneori de dincolo de cortină când trag cu ochiul prin sală să văd dacă spectatorii se bucură dacă ei trăiesc cumva din ce le arăt. Te văd uneori în primele rânduri. Din când în când guști din cornetul cu înghețată pe care îl ții ascuns între palme.Știi că nu e voie în sala de spectacol cu pisica și cățelul ori înghețata și furnica imperială!?Dar tu...ai voie!Mulțumesc
0

În “măruntaiele acestui poem” am găsit ironie de calitate : “soarta făcută permanent”, cu unghiile date cu ojă și părul oxigenat, maimuța “îmbrăcată în roșu” ce țopăie prin copacul iubirii incendiat și care vorbește curent engleza, dragostea făcută omletă, etc.