surrender

dar nu prea esti obisnuit cu rima si ritmul, nu ai numarat silabele si se cam strica armonia muzicala, scirtiei in urechea mea stinga, care mai e si sensibila rau. deja visezi iubirea in chip de mireasa, aaa, nu va fi niciun tamtararam curind? he he, vreo suadeza care stie tango, ceva... spor la scris si inspiratie multa si mai treci in vizita pe la patria cu care te mandresti!

mulțumesc pentru atenție atrasă Mădălina.surrender
Ecaterina
Iată am pus în loc de Spre istanța cuielor- lângă poarta umbrelor..nu urmăresc sunetul din urechea ta stângă dar sunt bucuros că ea încă aude ..apoi drept aveți dumneavoastră la metrică și altele numai că scrisul meu de azi nu se dorește un șablon ci el află căutând să afle.dacă aș rosti cumva poemul acesta încercător sigur aș fi în stare să aduc o linie auzului dumneavoastră auz ce se află în chip și fel urechilor noastre ceea ce este încă înseamnă bine. Cât despre tango prefer să te văd pe tine după cum cântă inima mea...suedeză NU...Sârbă DA

ceva ,..ceva...am schimbat...dacă nu alergi deodată crivățului citind la pas...vei putea cânta și tu...sper.mulțumesc

Moartea cu pragul, sprijinit pe oase, al renasterii. Moartea si viata, darea si primirea in intalnire, nunta la care doar la sfarsit, adica la granita, apa se transforma in vin.

Numa ce pomenește sora Ecaterina de Suedia și iată mă și trezesc pe inimă și pe cap cu țărișăara prin care tu suedizezi...sunt bucuros că ai aplecat atenție asupra încercărilor mele și ce mă fasnizează că ești în înșelesul pe care uneori doresc să/l arunc în lume nu cumva să se și întâmole așa...încă odată pricină fie de bine

Iubirea văzută ca “o mireasă” purtând rochia albă a îngerului-femeie bate la “poarta umbrelor” și îi deschizi tu încălțat în pantofii poeziei, cu gândurile ce poartă ochelari pentru a străpunge bezna frigului.

frumoasă așezarea gândului tău pe aici .Apoi dacă așa simți și tu cu iubirea asta de ce să nu închipuim soarelui încălțările noastre.