luați cheia de sub apa din oameni - iată legea cea nouă

un davidian și frumos mesaj de dragoste...

Dragă Florian,

Nu te-am citit de tare demult, și nu-mi pare rău; te regăsesc cu versul mai frumos decât cel/cei de care scrii...
O preschimbare-ntr-o "dezordine" a versului, atât de tandră, fără confuzii, o clarificarea a amprentei unei personalități destinate rămânerii.
Să nu te superi, mă bucur de statornicia-ți, pierdută însă pe meleagurile mele...

Cu drag,

rcm

mă bucur foarte mult ori de câte ori intră în casa mea cineva
și iată-l pe valeriu așezând ospeției mele iar eu îi mulțumesc
valeriu așa cum pe tata îl chema

dar o sa o fac, si anume o sa dau cateva iamgini, pe care eu le vad derapaje poetice
dupa un frumos inceput de poezie, clar si rece ca o dimineata, vine fandositul
''fiecare copac să aibă paserea lui iar aceasta să se zboare numai acelui care e înalt cel mai înalt'' - imi pare ca autorul a dorit neaparat sa loveasca cu imagini si metafore, de parca poezia se rezuma la atat
se incearca crearea unui limbaj artificial pentru poezia de mai sus, un limbaj care insa mie mi se pare peltic, impleticit.
poezia mai respira prin poezie dosita, pe care nu se mizeaza, din pacate, cum se mizeaza gresit pe celalalte
''din fiecare casă să se ia pături multe să învelim gutuiul în care stă ascunsă această vedere să umblăm frigului cu alte distanțe fiecare să ia atât cât poftește Domnul
nimeni mai mult ori mai puțin și nimeni niciodată pe jumătate'' (tin sa precizez ca de aici as retine totusi doar primul vers)

imi place insertiunea neasteptata
''nu uitați fiecare bărbat să-și ia femeia de mână'' care face parte tot din jocul de expresie la care am aderat cand m-am apucat sa citesc

pentru gustul meu sunt prea multe alegorii, prea multe metafore, prea multe asa zis trimiteri, prea multe paralele, care tradeaza o lipsa a mesajului, o incercare de a fura pe cititor, de a pacali ochiul dornic de ceva mai solid in exprimare.

cam atat am avut de spus

un text în care autorul aduce cuvintele umblând din timp în timp într-un oraș fără margini, acolo unde femeia îl așteaptă cu o cană de apă.

ca intr o zi domnul stefan ciobanu sa gaseasca potrivind pe de a intregul de sus pana jos si din fiecare parte inspre fiecare parte un poem scris un poem al meu care sa il bucure fiindca nu doresc altceva decat sa impart. multumesc pentru atitudine
lavinia ai griji sa fie rece apa si musai dintr o cana cu pasari dintr o cana de pamant din cele de odinioara

sunt încă bucuros că în timpanul meu de viață bat oameni
te salut cu mare drag și mulâumesc tare mult tare mult