florian abel

Daniela, mulțumesc, dar să știi, nu e efort, a scrie epigramă e o mare delectare pentru că există satisfacția din final. După ce le scrii, nu după rezultatele concursurilor. La "Rugăciune", voiam să ironizez meteahna omenească după care toți zic "Nu vreau să trăiesc 1000 de ani, mi-ajunge ce-am avut!" dar de fapt ar vrea toți să trăiască veșnic, sau măcar cât să-și vadă strănepoții îmbătrânind.
S-auzim de bine, eventual de mine! F.

Ce complicație majoră
De la profesii mai ciudate:
Soția, la spital, e soră,
Iar vărul meu, la schit, e frate!
LG

Fiind cam bulversat
De-o stare-așa nefastă,
El, astăzi s-a luat
Pe sine de nevastă.

Ați înțeles mai toți, socot,
Că ieri mistrețul, bată-l vina,
Nu aștepta vreun pilot,
Ci ministrețul cu pricina.

Văzându-le-n ziar isprava,
Doresc să-mi manifest disprețul:
De exploda aeronava,
Putea muri pe loc mistrețul!
GPI

Mistrețul doar voia să-i spună,
Când cobora, confratelui
Că pista ce-a ales, nu-i bună;
Să meargă pe a mamei lui!

Nu, Maria, chiar și glonțul își are locul de merit, de sfâșiere, în aceste cuvinte se simt pașii celor care trec pe caldarâmul uitării și al spaimei de a fi uitat și al spaimei de aducere aminte, Raluca are o ușurință magistrală de a aborda acel "romantism cinic", te plimbi cu ea pe lângă tandrețea sensurilor și îți vorbește cu candoare despre temerile dintotdeauna ale iernilor ei, și-i cere fricii să tacă știind că tocmai această cerere va face frica să-și urle dezgustul de sine năruindu-se în propria colivie în care luna, copacii și păsările țipă a deznădejde și a zvonuri sugrumate de liniște. Apoi se întoarce brusc, cu o liniște sfâșietoare în prezentul la început calm, dar în care trupul ei străbătut de golul nu de mărimea unui glonț ci de năpraznicul trecerii lui prin trupul în care tăcerea lasă o spaimă mult mai puternică decăt năruirea.
Și atunci, cum să mai cazi în tine însuți după această evadare prin spaimele ei atât de osândite?

A spune că mi-a plăcut e ca și cum nu aș spune nimic. Așa cum zilei i-ar ajunge răutatea ei, și poeziei îi e dat să-i ajungă propriul înțeles.

F.

Să-mi dai banii de îndată,
Altfel, viața o să-ți iau!
- Păi, o vrei, și tu, pe toată?
Trei decenii, doar, îți dau!
GMD


Bani,iți iau cu bucurie,
Însă, viața, chiar de-ai vrea
Să mi-o dai pe toată mie,
N-o iau. (Știu cât e de grea!)

Dacă aș fi un băiat d-ăla răutăcios, aș da o replică aproximativ așa;

Ar da, ca orice bun român
Prădat de-un hoț în miez de noapte,
Porcoi de ani, că-i mai rămân
Destui, din nouăzecișișapte.

dar nu sânt.......! sper?

Cu Venus m-am urcat pe deal
Și nu mai intru-n amănunte,
Avea un corp fenomenal!
Dar ce zic deal... era chiar munte.
DN 1

Trecuși cu Venus peste punte,
Ca bun urmaș de pui de lei,
Apoi te-ai rătăcit pe munte.
E și normal, era al ei.

E normal, epigrame despre băutură s-au scris mai multe decât sticle de băutură în beciurile Moldovei, dar nu se poate epuiza subiectul, ca și vinul. Cât despre a spune despre Bou că e boc, nu poate fi nici desuet nici deajuns, citesc cu plăcere chiar dacă cineva ar scrie doar "Boc e booooooooooooooooooou......" cale de 100 km, și chiar aș citi până la capăt. Ce-i adevărat și jalnic chiar și unui umorist îi place.

S-auzim de mine! Cu stimă, F.

Eu, pe toți, fandând cochetă,
Îi înțep cu-a mea floretă,
Infestându-i, programatic,
Cu umor exantematic.
(Goea Maria Daniela)

Cu țepii tăi nu mă-nțepa,
Că am și eu (și nu puțini),
Și-n încercarea de-a fanda
Ai să ajungi să mi te-nchini.

Ca patriot local, cu mult orgoliu,
Tresar, gândind la logica poveștii:
Cum gâștele-au salvat un Capitoliu,
Și câinii-or să salveze Bucurestii.
LG

Sânt câini ce latră a pustiu,
C-avem o guvernare - zero,
Iar gâște nu-s, din câte știu,
Ci-o biată copie-a lui Nero.

Cum epigramele, în fine,
Pe zi ce trece se-nmulțesc,
Am hotărât că e mai bine
Să nu mai scriu, ci să citesc.
I.U.

De nu mai scrii, în ochii mei nu scazi,
Dar de citești de azi, ar însemna
Că tot ce-ai scris cu vervă până azi
Va fi,-n sfârșit, citit de cineva.


Scuze, n-am găsit altă crimă!
Cu stimă, F.

Particula aceea e
Emil. Traian e doar cometa
De care-aud pe la TV
Ca va intuneca planeta.

Demult, un rege disperat,
Pe-un cal regatul și-ar fi dat;
Iar astăzi, patri(ho)ții mari
Și-ar da regatul pe dolari.
Ica

Cum zestrea-i fu privatizată
(un combinat pentru-un dolar)
Nu-i dată țara, ci lăsată
Pe mâna unui bou...măgar...

Domnia sa dac-ar risca
Și-un ins capabil ar numi,
Firește, gestul ne-ar șoca,
Dar poate ne-am obișnui.
GPI


Tu, Petru, nu mai fi vasal uimirii,
Că el repetă, când e de schimbat,
Aceleași nume, că le-a învățat
Precum copiii tabla înmulțirii.

un poem al crispării și al spasmelor corpului astral, viziunile rătăcesc biciuite ca un om printr-un viscol năpraznic, pentru ca în final să pătrundă într-o cameră adăpostită și să descopere liniștea supremă ca pe o cădere spre înalt. Deși înaltul domnește peste austeritatea planetei ce e străin adăpost soarelui care o luminează.

"boje moi" se poate încadra ușor în context, dat fiind că atmosfera redată duce spre timpuri îndepărtate, atunci când rusa era la liber de învățat obligatoriu. Ce-mi scapă mie este acel "Agripina urcă", pe care nu reușesc să-l vizualizez, pesemne e o amintire prea personală de care autoarea nu poate face abstracție pentru că s-ar rupe de contextul eului mai mult decât s-ar lipi cititorul de contextul alter-ego-ului. Dar înțelesurile trec în contul fiecăruia, așa că, a ne teme de neînțeles e ca și cum nu ne-am teme de realitate. Ceea ce ar fi grav.
O poezie care arată că spiritul se naște odată cu nemurirea copilului din noi.Și asta e bine. F.

nu am de zis decât bravos, amigo, textul spune tot ce simte românul după vizionarea acelor franțogării, atitudinea lor din ultima vreme validează acel rondel al lui Macedonski "...Între minte și prostie/S-a scurtat orice distanță/Vrut-au toți egali să fie/Și sunt toți, cu siguranță/Unde este marea Franță? QED.
felicitări, F Abel

Nu am idei preconcepute,
Dar observai că unii trag
Din greu cu-o fesă-n două plute,
Deși-ncap două-ntrun nădrag.

După cum îi spuneam și lui Petru Gârda, iată, aceste teme pe care eu le numesc "pâlnie" își merită numele, nu permit o abordare în evantai a subiectelor posibile ci canalizează inevitabil gândurile tuturor spre acele idei care au cel mai mare magnetism tangențial la temă. Se pare că toți concurenții au avut ideea (în mod absolut normal) legată de intrarea în lumea a treia și, desigur, inevitabilele paralelisme legate de "rândul lumii" și "în rând cu lumea", plus trimiterile la "lumea de apoi".
Dar la Cornel se poate remarca originalitatea în epigamele nr. 4 și 5, fiind vizibilă ușurința cu care folosește unghiurile de abordare a sensurilor. Iată, eu am încercat 20 de variante și nu reușesc să aaranjez mulțumitor în cuvine ideea. De aceea nu am participat.

Cum primul am sperat să fiu,
Mi-a spus: "încearcă, nu te teme,
Nu poate fi nicicum târziu
Că doar am început devreme!

cu stimă, F.

Îmi amintesc de vremea când,
Pe-acest blagoslovit tărâm,
Eram și eu cu lumea-n rând...
Să prind o pungă de „tacâm”.
GPI

Pe-aceleași strămoșești tărâmuri
Mai stăm la cozi, din an în Paște,
Ca să ajungem la tacâmuri.
Doar că acum le zice moaște.

Ioane, ce să spun, temele, deși par ispititoare la prima vedere, sunt din cele pe care eu le numesc "pâlnie", adică, cu cât ne strofocăm mai mult, descoperim că ideile converg gradual spre o arie din ce în ce mai restrânsă din care cu greu mai putem ieși. Și, cum geniile gândesc la fel, multe idei se vor asemăna. Eu nu am trimis aici, am aflat târziu de concurs, de-abia am avut timp să încropesc ceva pentru Chișinău și Slatina.
M-ar fi interesat părerea poeto-pamfletaro-satiricului GPI vis a vis de Ninja Invincibilul.
Cu stimă, F

Sunt ferm convins că într-o zi,
Bogați, săraci, oricum vom fi
Egali cu toții, rânduri, rânduri...
(Diferă cele patru scânduri).
Florin Rotaru

Diferă preț, culori la scânduri,
Nu-i un motiv pentru-a mă teme,
Dar sper, citind a tale rânduri,
Ca tu să-ți cumperi mai devreme.

...c-așa-i în tenis! Am aceleași păreri ca și GPI, cu specificarea că la a 2-a ar merge
"Mă mai certam, dar astăzi flori
I-aduc, privind cu simpatie...

în rest, s-auzim de bine și, mai ales, de mine. Cu stimă, F.