Florescu Cristian

Cristi... ! Stai liniștit îți spun, Căci de realizat multe, Tu ești foarte bun. Cristi...! Prin a ta lacrimă, Te vei construi. Prin a ta suferință, Vei putea iubi. Prin sărutul

În aceea noapte de Crăciun, ... Pe care n-o s-o uit, M-ai primit într-a ta împărăție, Fără să știi nimic despre mine. M-ai acceptat cu un mare altruism, Ce în mine a produs un seism. M-ai lăsat

Am trecut prin multe ! Mai că am înnebunit, căutându-le, Ale sale taine, ... miracole, Ce doar iubirea le destăinuie. Drăguța mea, mare iubire, Te-am căutat pe tine, În multe fete ! Speram

Merg pe potecă, prin parc, către nicăieri, cu direcția înainte. Totul pare atât de înconjurat de liniște, de pace, de o iubire între fiecare obiect al naturii. Nu mai vreau să fiu

Stau în pat, Și neajutorat. Pot să merg, dar nu pot. Pot să plec, dar nu pot. Pot decât să mă gândesc, La persoane, amintiri, Întâmplări, iubiri, Pe acestea să le îndrăgesc ... Partea bună

Mă uit în cameră, Încercând din răsputeri să te găsesc, Să te am, să te simt, să te sărut, să te iubesc. Privesc la scaunul de lângă mine, De la biserică, un loc unde ești cuminte, Încercând să

Dacă nu poți să explici, spune; Dacă nu poți să spui, scrie; Dacă nu poți să scrii , învață; Dacă nu poți să înveți , explică. * O inimă se vindecă, atâta timp cât funcționează (din punct de

Viața este nemaipomenită, Cu ce de plăceri are-n ea, De-ți preschimbă și viziunea, Ea fiind până și iubită. Are un parfum ciudat, Ce te face să te simți bizar. Parfum ce a părut

Timpul trece, ... nu se mai întoarce, Da, ... chiar toate trec, în umbre albe. Supărarea lor cea mare este neîntoarcerea, Nu ce credem noi, plecarea. Toate pleacă ! Rândunelele sunt niște

Munții cu ai săi umeri, par fără de sfârșit, Totuși aceștia sunt greu de cucerit. Au un păr foarte des de brazi, Dar defectul lor este că par cheli, azi. Greutatea lacrimilor pe ai tăi ochii

Cu părul tău șaten ca soarele la răsărit, Cum soarele ne încălzește, La fel cu părul tău îmi încălzești mult inima, Numai că tu ești mai mult decât un soare. Cu ochii tăi albaștri ca marea, Mă

Aș vrea așa de mult, Să fiu cu tine, Încât, Cu a ta înălțime, Poți să fii a mea, iubire. Cu pupicul tău, Am să fiu al tău. Dacă ți-aș cânta, Te-ai mai bucura. Dacă ți-aș povesti, M-ai

Tu ești pentru mine, Un strop de iubire, O petală de fericire, Un izvor de liniștire, O iubitoare cât un cer, Incât n-am ce să mai cer.

Cu ai tăi ochii negri, Cu sinceritatea ta cea multă, Dar mai ales cu fața ta frumoasă, Ca un apus de soare. Ai fi și tu în stare, Să mă iubești, Ca și cum am fi, Lângă mare ...

De ce să nu fii a mea, De ce să nu-mi poți spune: te iubesc, De ce să nu-ți ating obraji, De ce să nu ne iubim, De ce să nu ne unim în taina căsătoriei, Atât de mult, Atât de

Dragă Ana, Să fii a mea, Mi-ar plăcea ! Cu tine aș dansa, Mi-ar plăcea ! Cu tine mult aș sta, Mi-ar plăcea ! Dar dacă tu m-ai săruta, Atunci de ce nu mi-ar plăcea ! Spune-mi că mă

Draga mea, Sper să fii a mea. Că atunci când ești cu mine, Ne simțim amândoi mai bine. Și de n-ai fi cu mine, Nimic n-ar fi mers bine. Și totuși, mă iubești ? Sau că te ador, tu nu-nțelegi

Frumoaso, ce mi-ești tu, Ce te iubesc nespus. Ce din rai ești ruptă, Pentru mine, pentru nuntă, Ce te îndrăgesc ... De ce te iubesc ? Tu, iubire, Semeni mult cu mine, Deși nu sunt cu