M-am trezit într-un film alb negru
îmbrăcat la dungă,
pozam în cetățean integru.
Mă plimbăm umbratic prin Chicago-ul
traznind a incolor,
ferindu-mă de gangsteri vedeam
acele linii
La Iași de-aș veni,
aș vrea să te cunosc.
Recunosc!
Îmi e sete de tine,
trebuie să te gust;
Să curgi ca un Cotnari rece
prin gâtu-mi prea îngust.
Să mă plimb cu mâna prin
părul
Mîine e acea zi. Îmi privesc picioarele cu semne vizibile de oboseală, “aș mai putea juca măcar un an jumate” îmi spun în gînd, însă decizia e luată.O privesc și pe M: 17 ani au trecut peste noi, cu
Ești atât de independent,
însă asta o să se schimbe curând;
Cu cealaltă voce a mea o să distrug această cameră.
O să te invălui cu vocea, te voi trage peste tot cu mine;
Cealaltă voce a mea,
Azi e Halloween-ul Scaunelor.
Privește atent în acea noapte și ai să vezi lucruri diforme cu patru membre,
patrupede lemnoase vor încerca să te copleșească, scaunele încep sa te dorească,
Alb sau negru:
te întrebi mereu dacă ai făcut bine,
dacă trebuia să mergi înapoi sau să rămai pe loc;
Să iți plângi de milă, să iți fie silă?
viața e o lamă de sabie samurai prea ascuțită,
iar
Întrebări,
atâtea am să-mi pun.
Lucruri ce nu le înțeleg
caut să le descurc, cu ale rațiunii taine,
dar nimic nu se potrivește...
Ce e prea simplu, sunt pentru mine
Exista lucruri pe le trecem cu vederea pentru simplul fapt ca ar putea sa ne tulbure constiinta si strafundurile prea tare cu frumusetea lor.
Un astfel de lucru este Lil\' Beethoven, al 19-lea
I-am vazut cand mergeau pe strada brat la brat; ii vad iar si simt nevoia sa-mi pun o intrebare, o intrebare care m-a macinat in ultimul timp: cum e posibil ca un barbat si o femeie atat de diferiti
\"Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship.\"
Probabil nu ai mai auzit de mine de cand am rostit aceasta replica, memorabila pentru unii.
In general mi-am vazut de
Ai lăsat lumina aprinsă
Ai lăsat lumina aprinsă,
În camera intrezisă
În camera interzisă.
Oare ce-o fi acolo?
O poartă către lumea de dincolo?
Un mare secret pus la păstrat,
Un mare
Ați venit de la Constanța
În București să aduceți speranța.
Speranța că va fi mai bine,
Căci ce ne-am face fără tine?
V-a dat Dumnezeu fler și tărie de caracter,
Ca să
\"Sapă! Sapă! Sapă!
Și o să cazi singur în a ta groapă!\"
Scene stranii se petrec în mină de aur,
Din ce în ce mai des,
Cuvinte nespuse, priviri cu coada ochiului,
Gesturi prea calculate,
\"Măi băiete, ești nebun!\"
Oamenii pe stradă spun.
Stai nu rade, ai să vezi
Ce să-ți zic ca să mă crezi?
Raiul nu e prea departe,
Deschizi ușa si privești adânc, in noapte.
Brusc o lumină te
FB