Poezie
Calmul dinaintea furtunului
1 min lectură·
Mediu
Alb sau negru:
te întrebi mereu dacă ai făcut bine,
dacă trebuia să mergi înapoi sau să rămai pe loc;
Să iți plângi de milă, să iți fie silă?
viața e o lamă de sabie samurai prea ascuțită,
iar tu încerci să nu aluneci nici în stânga,
nici în dreapta,
dar sfârșești să îți faci harakiri cu ea.
Povara de a nu știi, se dovedește prea ușoară,
iar în schimb alegi calea cea grea,
aceea de a știi prea multe.
Povara de a vedea toate culorile
în schimbul aceleia de a fi daltonist notoriu.
Cel mai urât e să intri într-o catedrală frumoasă,
îmbiat de sunete și lumini morgane,
iar la ieșire să ți se ceară bilet de ieșire,
și pe urmă să te trezești cu pistolul
în fruntea pe care ai tocit-o străduindu-te să înțelegi conținutul catedralei, impunându-ți să uiți totul,
de parcă ai fi o piatră.
Demoni îmbrăcați în haine care nu se văd te îmbie să le ții partea, cartea.
Cu ce suntem noi vinovați?
013.310
0
AC