Florentina-Loredana Dalian

Salut inițiativa demnă de toată lauda a Asociației Editorilor din România. Mulțumim Ela Victoria pentru anunțare.
„Bombardați mediatic pe toate canalele cu idoli de ocazie n-avem cum să impiedicam accesul copiilor noștri la aceste surogate. Luați pe sus de evenimente, nici n-am observat cum acestea au ajuns să fie modele pentru copiii de astăzi.” Ce trist adevăr! Trebuie făcut ceva, pentru că situația trebuie negreșit schimbată. Acolo unde se mai poate...

Stimată Ileana Lucia Floran, mulțumiri pentru anunțare, chiar cu o oră mai devreme decât era prevăzut inițial parcă.
Am bucuria să îi felicit prima pe câștigători, în special pe cei întâlniți pe aici sau pe aiurea: Livia Ciupav, George Dumitru, Dan Norea, Tincuța Bernevic, Andrei Trocea. La mai multe premii!

Este un fragment de proză scris cu măiestrie, cu atenție la sensuri, la nuanțe și care, mai ales, crează acea atmosferă specială cadrului îndrăgostirii. Ușor fantastică, e totuși cât se poate de veridică. Observ o mână de scriitor format. Felicitări! Aștept cu interes continuarea.

La mine nu apar litere mari. Poate fi vorba de ș și ț care, la anumite calculatoare, se văd ca niște pătrățele?
Mulțumiri (tot în liniște) pentru aplauze.

Sigur că are și un nume, se dezvăluie încă din partea întâi - „Ce dacă-i spusesem că mă cheamă Ilinca?”
:) Lasă, nu-i bai!

Norică, autoarea nu își prezintă visul copilăriei. Sau, dacă ții neapărat, autoarea o fi avut și ea un vis, să devină balerină. Care-i legătura cu medicina? Eu nu scriu jurnal aici, și mă irită teribil când cineva confundă autoarea cu personajul. Scrisul la persoana I îmi e mai aproape, atâta tot.
În rest, numai de bine despre comentariul tău. Ai dreptate cu excesul de agramatisme, dar, când vine vorba de caricaturizare, iaca, nu mă poci abține:)
Mulțumesc pentru observații și urare. Și da, probabil că va fi un roman. Asta dacă nu mă voi bloca la fatidica cifră șase (cum mi s-a mai întâmplat).

„lumii” în loc de „lumi”

Scuze pentru revenire. Am ceva de bombănit, anume că... mi-ar fi plăcut totuși să văd și o fărâmă de steag românesc pe copertă, dacă tot îl puserăm pe ăla de peste ocean. Sau cartea nu-i scrisă în limba noastră? Sau poate steagul acela se află pe coperta IV? Oricum ar fi, felicitări again.

Felicitări pentru apariție! Cu asemnea autori, nu mă îndoiesc de efectul „smiley” al cărții, care are și un titlu inspirat. Da, zâmbetul străbate oceanul mai iute decât „motorizatele” lumi moderne.
Lansare frumoasă!
Cu prețuire,
FLD

Ina, îți mulțumesc că ești aici, tu, una dintre cititoarele mele fidele și autoarele mele preferate. Sper să te nimeresc cu cartea drept în inimă:), așa că sună când te întorci prin spațiul nostru. Platoul cu fursecuri trebuie să-l împarți cu Norică, văd că are grijă să mă promoveze:)
Cât despre următorii pași, și eu nădăjduiesc să urmeze și să fie din ce în ce mai...
Cu drag,
Florinel

Bine, dom\'le:), dacă tu zici, așa îl las, mai ales că asta-mi convine și mie. Mă simt doar un pic vinovată față de cealaltă Loredană, care a debutat editorial înaintea mea.
Nu am cuvinte să-ți mulțumesc pentru încurajările care au venit de la tine de-a lungul timpului și de-a latul spațiului nostru agonic. Acum, că suntem la ora destăinuirilor, o să spun în gura mare ceea ce ți-am spus și ție: cartea asta are o mamă (eu) și mai mulți tați (printre care și tu:). Ceea ce înseamnă că o parte din reușita editorială îți aparține. Pe doamna Nina Ceranu am avut bucuria de a o cunoaște la Suceava, la un festival, și onoarea de a-mi aprecia textele (fiind membra a juriului care mi-a acordat Marele Premiu „Eusebiu Camilar”). Am citit și „Duhul fluviului”. Nu aș îndrăzni să mă „așez” alături de domnia sa în spațiul literar. Sau poate mai târziu, atunci când voi scrie măcar primul roman.
Cu mulțumiri pentru tot,
Loredana

Leonard, mulțumesc pentru încurajare. Semnul tipărit pe care îl voi lăsa nădăjduiesc a nu se opri aici. Al doilea manuscris l-am lăsat la „liniștire”, poate îi fac vânt anul viitor. Dar mai e mult până departe...

Dragă Maria, bucuria nu e nicidecum consumată, mai ales că eu numai astăzi am putut accesa acest text. Îți mulțumesc mult de cuvintele încurajatoare, n-am uitat că ai scris atât de frumos un eseu despre textele mele cândva, la fel cum nu voi uita prezentarea lui Daniel Bratu. Aș fi fericită să-mi plimb copiii - cum zici - prin dulcele târg al Ieșilor. Până atunci (căci nu știu când/ cum/ unde se va întâmpla), dacă dorești îi pot trimite singuri la plimbare cu Poșta Română. Vezi mai sus adresa mea de mail, în caz că te interesează.
Cu drag,
Florentina

Nu ești adormită, Silvia. Viața ne mai joacă uneori feste. Când domnul Petrone mi-a trimis revista (după ce îmi spusese că semănăm chiar), priveam tâmpită poza și nu-mi reveneam. E drept că era o poză mai de departe, dar totuși... Ajunsesem să cred că sunt somnambulă și, în momentele de inconștiență, am scris poezie și chiar am trimis-o spre publicare:)
Înainte de ispravă, de parcă aș fi avut o premoniție, mi-am chinuit scalpul, transformându-mă în blond/ roșcată. Așa că, dacă ne-ai întâlni vreodată pe amândouă, măcar astfel ai reuși să nu ne confunzi. În ce privește pseudonimul, poate am să-mi schimb numele Dănilă (deocamdată nu știu cu ce). La numele de botez nu renunț.
Îți mulțumesc încă o dată pentru prețuire și felicitări. Și ne-om vedea noi într-o bună zi...

Teodor, mulțumiri și ție. Da, e frumos, e minunat, de aceea doresc celor care n-au reușit încă să-și adune gândurile într-o carte și doresc acest lucru, să reușească asta cât mai curând.
Silvia, m-a pus un pic pe gânduri conversația noastră. Și, pentru că niciuna dintre noi nu e nebună, am cugetat asupra faptului de a ne fi cunoscut „în realitate”. Cred că știu ce s-a întâmplat la Iași: ai cunoscut-o pe Loredana Dănilă, din Bacău, care scrie poezie. Eu sunt Florentina Loredana Dănilă din Slobozia, care scrie proză. Încep să-i dau dreptate lui Codrin, că trebuie să-mi iau un pseudonim, pentru a evita această confuzie, deși ideea de pseudonim nu m-a prea cucerit. Eu am aflat prima dată de „mine” cea din Bacău, când epigramistul ieșean, domnul George Petrone, m-a felicitat telefonic pentru poezia frumoasă pe care o scriu și pe care a citit-o în revista „Plumb”. Eu știam că n-am trimis nimic spre publicare (nu poezie) și l-am rugat să-mi trimită revista. Ceea ce a și făcut. Astfel m-am dumirit ce și cum.
Dan Norea, am vrut să mai adaug următoareele: și eu m-am bucurat că prima lansare a fost la Constanța, unde am avut alături prieteni dragi, cărora le mulțumesc: tu, Elia, Simona, Cornel. Și aștept cu nerăbdare să vin la lansările voastre.

Daniel, eu tocmai îmi propusesem să devin cucoană serioasă, că doar ce m-am întors de la un Colocviu de oameni serioși, și vii tu cu popedu tău să mă faci de râs. Adică să râd. Mi-a plăcut. Se vede că stăpânești limbajul de pe la noi de la țară (vorbesc de zona noastră, unde am crescut, atât tu cât și eu, nu de Iași).
Și totuși, Daniel, nu mă ucide! Ce-i ăla poped? Pune-l pe Andrei să-l întrebe pe tataie și dă răspunsul mai departe.
Să mai comiți! Vreau să spun astfel de scenarii.

Dragii mei,
Este o mare bucurie pentru mine faptul că mi-ați fost alături cu gândul, cuvintele și steluțele voastre. Această carte a apărut datorită insistențelor inimosului editor, scriitorul Aurel Podaru, de a-i trimite textele spre publicare. Îi adresez mulțumiri și pe această cale.
Se cuvine, de asemenea, de a menționa că datorez curajul publicării, tuturor acelora care m-au încurajat, susținut, corectat de-a lungul timpului. Și încă o precizare: nu m-aș fi apucat de scris, dacă nu aș fi descoperit site-ul poezie.ro.
Doru Emanuel, îți doresc să împlinești destinul tău literar, așa cum îți dorești. Talent ai, voință de asemenea, dar și un mare avantaj – timpul. La vîrsta ta, eu scriam poezii patriotice, pe care apoi le aruncam la coș. M-am apucat de scris abia după vîrsta de 30 de ani. Succes, așadar!
Alexandra, m-am chinuit îngrozitor să aleg titlul acestei cărți. Inițial, am vrut să-i spun „Controlorul de trafic”, apoi „Plăsmuirile damei de roșu”, și au mai fost vreo două. Cum domnul Podaru strâmba din nas la fiecare propunere de-a mea, l-am „însărcinat” pe dumnealui să aleagă. Și a ales. Abia recitindu-mi cartea, am înțeles că titlul e poate cel mai potrivit, întrucât toate textele sunt străbătute de firoul îndrăgostirii – de la vârste fragede, până la cele mai înaintate.
Ela Victoria, ai dreptate cu grafica. Meritul aparține tot lui Aurel Podaru, el a ales graficianul pentru copertă (eu doar am selecat varianta care mi-a plăcut mai mult), precum și tipografia din Cluj, una cu mult bun simț, întrucât nici nu și-a scris numele pe carte, cu caractere oricât de mici.
Marina Nicolaev, sunt onorată de prezență !
Liviu Nanu, venind de la tine observațiile privind coperta și prezentarea (Daniel a făcut într-adevăr o prezentare frumoasă, simplă și la obiect), nu pot decât să mă bucur la rândul meu.
Maria, Maria, dar și tu mi-ai oferit de atâtea ori o scriitură pe gustul meu. Iar cartea nu ascunde niciun secret. Doar fărâme de suflet.
Alina, îi voi transmite salutări mestrului și îți voi da și semnul. Lansarea a fost un succes, în sensul că l-am auzit pe Codrin rostind în fața adunării ceea ce îmi spusese și mie – că am talent cu carul. Dar mi-a plesnit palma peste ochi imediat ce mi-a spus, cum scrie Dan Norea mai jos , că sunt obligată de a merge mai departe. Ieri am avut o discuție mai amplă cu Domnia Sa, în care mi-a zis următorul lucru – „E alegerea ta dacă vei face parte din veriga marilor scriitori pe care i-a dat literatura română, sau dacă vei rămâne o autoare de publicat în Helis” (revista care apare la Slobozia). Ce să zic, m-a speriat puțin, dar cred că mi-a dat și un brânci de trezire. Pentru că am conștientizat ceea ce îmi spunea tot el – „Acum ai ușa casei. Și după aia?”
Silvia, pentru mine ar fi fost o deosebită onoare să ne cunoaștem. Din păcate, asta nu s-a întâmplat, nici la Iași, nici în altă parte. Totuși nădăjduiesc să se întâmple asta cândva, și cât mai curând. Poate chiar la Iași.
Tincuța, îți doresc și ție o apariție cât mai curând. Ai texte care încântă cititorul.
Elena, să sperăm că acel conținut așteptat nu va dezamăgi. Sau cum spun eu - bun, am înțeles, cartea e frumoasă. Numai de n-ar fi însă frumoasă și proastă! 
Ion Diviza, tu ai fost unul dintre cei care mi-au dat mult curaj, chiar așa, numai virtual. Cât despre pretenții – ce să zic, nici n-aș avea de ce le afișa. Într-o lume cu atâția autori de valoare, mă simt uneori atât de mică. Și nu doar pentru că am numai 1,60 m
Dane, la ce ai scris tu aici despre lansare, eu vreau să adaug ce mi-a spus Codrin anul trecut când ne-am întors de la Constanța: „Vai, dragă, dar tu conduci ca o poetă!”. (Cred că avea dreptate, numai o poetă poate să pună frâne ca mine Eu tremurând de intimidare în prezența maestrului, am exclamat: „Doamne, de n-aș scrie ca o șoferiță!”. Un an mai târziu aveam să aflu că temerile mele au fost nefondate.
Daniel, gestul tău de a anunța apariția cărții mele, precum și faptul că te-ai oferit (n-aș fi îndrăznit să o cer nimănui), încă mă impresionează. Îți mulțumesc din suflet și apreciez și eu modul în care ai făcut prezentarea, ceea ce mie nu mi-ar fi reușit niciodată.
Vă mulțumesc tutror pentru cuvinte și prezență, sunteți minunați!
Aș fi bucuroasă și onorată să vă pot trimite cartea tuturor. Nu trebuie decât să-mi lăsați o adresă poștală pe adresa mea de e-mail: loredana_florentina@yahoo.com
Imediat ce voi primi adresele, voi expedia cărțile.

Cu prețuire,
Florentina Loredana

Felicitări lui Doruleț pentru participare și faptul că a fost selectat. Succes în „finală”!
Mari, mi se pare un pic ciudat anunțarea înaintea alegerii câștigătorului. Totuși e bine când sunt prezentați toți cei care au fost aleși.

Ioan, în primul rând, îți mulțumesc pentru opinie, atât de importantă pentru mine, ca autor care vrea să-și îmbunătățească scrisul. Nu sunt deloc \"atașată\" de acest text, deși, e drept, cumva m-am aflat la locul faptei, însă scenele, mai cu seamă cea cu inelul, sunt inventate. Cât despre emoții, nici vorbă; totuși e posibil ca ele să fie prezente, dintr-un obicei al meu, de a mă emoționa chiar și atunci când inventez.
Ne mai cititm, cu siguranță. Iar revizuirea textului o voi face probabil după ce îi voi fi scris toate episoadele (nu știu câte, dar vor urma).

E o încântare să știi că te-ai aflat undeva fără să ai habar, că ai fost prezentă în gândurile oamenilor. Acum, că pomeneala a fost de bine sau de rău, nici că mai contează.
Cu mulțumiri,