Florentina-Loredana Dalian

Luna oglindită și povestea apei - tot ce-a rămas din visul pescarului...
Cam asta mi-au sugerat cele două poeme ale voastre, luate împreună.
Frumoasă oglindire în imagini și versuri. Mai aștept și altele.
Cu scuze pentru nepriceputa mânuire a cuvântului, când vine vorba de comentarii,
Loredana

\"Doar o șuviță să îmi dai...
(Îmi trebuie să mă afume)\"
(FR)

Înțeles-am care-i graba;
O șuviță mi-am tăiat,
Dar gândesc că e degeaba -
Ești destul de afumat.
:)

Inițial, textul „mi-a venit” ca poezie. Dar cum eu nu mi-s poetă, nu mi-a plăcut rezultatul și am dat-o-n proză. De aceea este atât de scurt. Cred.
Mulțumesc, Tincuța.

Magda, ai dreptate, și eu m-am cam împotmolit în versurile 1 și 3. Îți mulțumesc pentru sugestii. Cu permisiunea ta, voi face modificarea când voi obține varianta optimă. Sper să îți spui părerea ori de câte ori consideri necesar, în măsura disponibilității tale, desigur. Mai ales asupra celor ce \"nu merg\" sau \"scârțâie\". În atât de puține cuvinte, cât are tanka, nu prea e loc de asperități.

Petru, păstrează florile alea, că nu se știe când apar:) Cu sau fără replică.

Vă mulțumesc de vizită!

Că Florin prostii vorbește,
N-am să tai a mele vene;
Dezlegarea e la pește,
Însă nu și la sirene.
:)

Îmi cer scuze, scrisei mai sus „vară” în loc de „bară”. Tastatura-i de vină:)

dat-o, în loc de dato

Norică, e clar că am o aplecare către tanka, în defavoarea haikuului. Chiar și în calitate de cititor. Chiar dintre poemele lui Ș.C. tot pe cele tanka le prefer. Numai că eu sunt o ființă destul de ciudată, în sensul că cineva trebuie să „mă pună la treabă”. Spre norocul meu, Dumnezeu mi-a scos în cale ființe care mi-au spus: scrie! scrie roman! scrie haiku! Și, mai nou, „scrie tanka!”. Acest ultim îndemn îl datorez Magdalenei Dale. Sper să nu o dezamăgesc. Rămâne de văzut dacă ceea ce voi scrie se încadrează rigorilor genului. În orice caz, tanka îți dă mai multă libertate, nu doar pentru cele 14 silabe în plus (nu 12!), ci pentru că îți lasă loc să exprimi sentimente, senzații... La mine e o greșeală aici cu silabele - ultimul vers trebuie să aibă tot 7 silabe. Am dato-n vară, probabil o să rescriu.
Mulțumesc pentru semn!

Mă străduiesc, Atropa, să „simt” în cuvinte cât mai puține.
Mulțumesc de înștiințare, conteaza!

Ioan, nu e cazul să te scuzi. Lexicul ne joacă feste tuturor din când în când. Eu sunt cap de listă.
Cât despre întinerirea copacului, ce să spun? M-ai dat gata cu agățatul ciocârliilor pe coclauri, fumatul și alte chestii zgubilitice:) Ai dreptate; cu mugurii vreau să zic. Chiar dacă eu folosisem termenul în sens oarecum metaforic. Dar aici pot fi acuzată (pe bună dreptate) că ce caută metafora în haiku. În ce mă privește, mă străduiesc (fără a avea succes întotdeauna) să nu deranjez pe nimeni cu nimic. Astfel că, dacă te deranjează chestia asta cu haiku, propun să nu-i mai spunem haiku. Dar să nu te aștepți ca eu să nu mai scriu tristihuri cu pretenții de haiku:)
Tot cu amiciție,
FL

Adelina, mulțumesc. Abia acum am văzut comentariul tău din off-topic. Pentru a evita pe viitor astfel de situații (să nu-ți apară vizibile comentariile), e bine să îți expui părerea în mai mult de un cuvânt. Să nu mă înțelegi greșit, pentru mine este suficient și acel „sublim”, însă regulamentul site-ului presupune altcumva, iar editorii țin seama. Ți-am spus acestea, constatând că ești relativ nouă pe site și am presupus că nu ești încă familiarizată cu el. Dacă am greșit, îmi cer scuze.
Cezar, eu nu susțin nimic referitor la formă. Sincer, dacă îmi transmite emoție, și o mai face și într-un mod cât mai literar, pentru mine este suficient. Am asistat însă la multe discuții pe tema aceasta, astfel încât nu știu sigur pe cine ar trebui să credem. În fiecare dintre opinii, există o urmă de adevăr. Ai grijă la criticile de care ții cont! Pe acest site, de exemplu, poți avea încredere în câțiva oameni care studiază de mai multă vreme haikuul (deci fac mai mult decât să scrie, ca mine și ca tine). Îți pot recomanda cu încredere pe Magdalena Dale, Cristina Rusu, Maria Tirenescu, Dan Norea.
Magda, îți mulțumesc mult pentru încurajare și pentru link. Chiar mă voi strădui să consult lista. În felul acesta, poate-mi mai exersez și engleza.
Toate cele bune tuturor!

Mulțumesc, Maria. Cred că voi consulta și eu listele acelea cu kigo. Aici, e drept că poate fi un haiku de primavară sau de vară, dar în eventualitatea încadrării lui, va trebui să știu exact. Mă bucură aprecierea ta.
Să ne mai citim!

După cum se poate observa din răspunsul meu către Cristina Rusu, și eu țin la forma fixă. Însă nu asta face un haiku. Sunt alte rigori, mai importante chiar. De altfel, în lumea liricii nipone, există discuții și controverse privind forma liberă sau fixă. Astfel că se acceptă și până la 19 silabe, în loc de 17.
Îți mulțumesc pentru vizită și opinie.

Cristina, așa îl las. Am încredere în părerea ta.

Ioan, lăsând la o parte „aprehensiunea” mea față de termeni folosiți aiurea-n tramvai (vezi DEX aprehensiune = teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol; chiar așa, ți-e teamă de haikuul meu? Stai liniștit, că nu dau cu el după tine! Și dacă dau, sigur nu ți-o sparge capul:), așa, cum ziceam, lăsând la o parte aia și ailaltă, de unde-ai scos, bre, mugurii ăia? Eu „zicesem” (asta tot pentru zgârierea urechilor, dacă mai era nevoie) că bătrânul trunchi de copac întinerește. Când spui despre un om că parcă a-ntinerit, afirmi în mod necesar că i-a crescut părul din chelie?
Îți respect, totuși, opinia și-n orice caz, te rog să mai treci.. M-a amuzat teribill umorul tău (involuntar, presupun).
Cu aprehensiune,
:)

Cristina, mulțumesc. Frumos și la obiect comentariul, așa cum ne-ai obișnuit.
Nu prea sunt împăcată cu silaba în plus din primul vers. Chiar dacă forma fixă este cea mai puțin importantă, eu am făcut o fixație pentru ea. Mă mai abat uneori cu câte o silabă...în plus sau în minus.
Uite, acum mi-a venit o idee:

privighetoarea -
bătrânul trunchi de copac
întinerește

Habar n-am, însă, dacă privighetoarea este kigo sau când cântă aceasta. Pe vremea când locuiam la țară, mă mulțumeam doar să ascult păsările, fără să-mi pun întrebări. Acum, între betoane, mă cântă doar...cucii:)

Ai dreptate cu asta. Inclusiv la mine (am concurat la poezie, sa nu se înțeleagă c-aș fi o epigramistă în devenire:), doi membrii ai juriului au dat 8, unul - 9,5, iar al patrulea - 5. Voila!

fiecare

http://www.romeojulietalamizil.ro/

Aici sunt trecute rezultatele. Vorbesc de linkul de mai sus. Interesant mi se pare faptul ca exista tabele cu notele acordate de către biecare membru al juriului.

Amelia și Mihai, venirile voastre în pagină - balsam pentru plecări. Vă mulțumesc pentru cuvinte și rezonanță.

Am primit această carte de la autor. Am citit-o cu interes si, probabil, va trebui recitită peste un timp. Felicit autorii, care au avut o idee interesantă, mai cu seamă pe domnul Florin Grigoriu, care a prezentat această carte încă în fază de propiect la întâlnirea de la Constanța din 2007, și știu că a muncit destul de mult și cu seriozitate la elaboarea ei.
Pentru conformitate, pentru că acolo se regăsesc și alte două (cel puțin) autoare care activează și pe acest site (cu excepția celor deja amintite: Magdalena Dale și Maria Tirenescu), poate ar trebui menționat numele lor: Elia David (alias Alina Vlad) și subsemnata. Îmi cer scuze întrucât nu sunt sigură acum, dar este posibil să mai fie și altele.
Mulțumim Maria pentru semnalare.