Florentin Cristian

Așa cum părinții sunt alcătuirea Pe care Dumnezeu, natura, ne-au dreso Prietenii sunt pentru noi familia Pe care în mod conștient ne-am aleso

Vreau numele doar monument să-mi fie Prin el etern, mort sau nu pentru vecie Dar vă spun drept câtă bătaie de cap în asta este Mai bine să fii pomenit să fie o petrecere de poveste Deoarece intrigat

Aș mânca și eu o pizza Și după-aceea o halvița Că pe-aici e la țară Ai grijă când iei o țoală Hai că suntem hai-hui Nu suntem ai nimănui Valorăm peste o țoală E-aproape cea electorală Ș-apoi îmi

Am aflat că dragostea plutește în aer Așa că am luat și eu o gură fraier Cred că de dragoste m-am speriat Aerul eta plin de oxigen înmiresmat Dar acum o atrag și nebărbierit Cu aerul meu de

Necrescuți cu strictețe Viața lipsită de frumusețe Strâng lunar mie lângă mie Ca să simtă viața vie Banul, nu cu strășnicie Doar să iasă din sărăcie Nu e vorba de purtat tichie Ci de cum ar

Dacă faci totul interesant, nimic rău Imediat vine altul în locul tău Fiind rău îți impui cu rost Respectul și nimeni nu zice prost

Când eram copil mergeam la plajă Ani ca aceia nu voi mai găsi Parcă mă simțeam ca într-o vrajă În care eram iubit în fiecare zi Intram doAr în a apei strajă Era frumos în undele

Eu nu am o mașină Și asta intenționat În microbuz e omul cumpàtat Oameni ai traiului curat Mă grăbesc la plecare Deoarece am cu mine treburi Și d-acaș pleca eu oricare Am trebile în ochi ca

Albinuțele sărută Soarele coboară Printre ele Și ele beau Sevă Din floarea soarelui Soarele în odihnà pe pământ Ele fiicele preferate ale soarelui Și una din creațiile preferate ale lui

Privesc cum plouă cu raze Atât de încet Plouă scăzut și răsărit Totul e o ploaie Spre plus sau minus infinit Plouă la modul Muzicii când trebuie echilibrată Bas-ul ori e al ei ori al

Eram copil când am fost la mare Mai am unele amintiri și bucurii Din perioada inocenței mele Vedeam totul ca fiind familiar Mă pregătisem dinainte Cu gândul tot la plajă și apă Era vremea când ne

suferă lumea de marțea până lunea de un virus urât care zice mereu mai mult igienă să te întreci după vremurile reci bolnavul este un sclav al diagnosticului grav nimic pus cap la

Orice e făcut Dintr-o mână de lut Că are origine cerească Dar primește pe loc o replică Începi și predică

Țineai o floare ca medalion Îți aduce aminte de traiul frumos monoton Dragostea este un maraton Când clipele se vă repede molcon Îți dai seama se vedea și din avion Ne pregăteam de viață

Viteza I e președintele Și se folisește doar pentru demaraj Viteza a-II a e parlamentul Și se folosește doar când e ghiață Viteza a-III a e puterea judecătorească Și se folosrște doar la

Alungite persoane din jurul meu În felul meu nu vorbesc cu înțeles Mie cu înțeles îmi place dar nu vreu să mă impun Vorbesc doar cu miez, doar așa îmi place Poate va veni o zi când ne vom urmări

Ce crește mereu ca o mulțime? Ca o iubire dorită În sine e-ul pentru prima oară E caldă când vorbește înșine Până la noi în cuvinte reci Ne culegem privirea În fotografii dragostea ne atrage Până

Giulgiul Domnului Dar albastră culoarea Este alături de tatăl Ghidul nostru spiritual Cum apare El în icoane Ascultă și gândește La sentimentele de copil Cum se ascunde După ai lui părinți Meritând

Nu mai poate fi frumos ca în copilărie Acum suntem oameni maturi Și sigur că sunt și greutăți Deoarece trebuie să avem și noi o satisfacție Rezolvarea lor