Florentin Cristian

Doare când un bătrân-ți zice zbanghiu Nu se uită, ambii avem corp pirpiriu Totuși ochii prinși de chipul viu Redau ce văd dar inima n-o știu

dacă vrei cu alții să te vizitezi atunci când nu mai reziști de căldură trebuie cu ei șă și cooperezi vorbești de greutăți, uiți să porți ură durează cât vezi trecând un avion fiind și de fel om

Societatea de consum consumată Ni se pune o întrebare exactă De ce singurătatea e asumată Deoarece din resturi e mixată Altădată se fura de cu îndată De la economia ce era spionată Și uite așa

Nu știu dacă sunt bune aceste vești Că tu relaționezi doar cu cine iubești Tu vorbești doar de relația femeie-bărbat Sunt slab, de lume mă simt înstrăinat Am nevoie de tine și nu știu ce să

Când în lumea neagră subpământeană Voi cere doar de apă câte-o cană O vreme cu iubirea departe de casă Nu aș vrea ca strămoșii să mă urască Că ea îmi îndrepta într-acolo firea Oare își vor

Tu! cum se poate da sau nu metric Lumina lumii odată s-o vezi Și apoi neinspirat s-o trădezi Intrând ca un laș în întuneric

Mai suntem oare noi Nu ni s-a mai zis de mult voi M-am mai îngrășat, calc greoi Și nu mă mai simt băiețoi Acum mă simt mai înțelept Mă strădui să merg mai drept M-aș plimba cu tine

Strada e plină de oameni Mașini, nu mai știi unde să te uiți Așa că îți lași privirea în voie Dar de fapt ea hotărăște ce îți alegi Și pentru puțin hazard Alegi ce nu îți poți permite Și

Izvoarele de munte Cu mâinile lor dibuie Toate formele de relief Cum cu o asemenea țară Noi petrecem timp afară? Puse una lângă alta să fie Parcă soț și soție Până la cea mai frumoasă

Despre lună au scris poeții Soarele nu că-i prea strălucitor Pe ea au slăvito cântăreții Îți place să stai cu ea pe pridvor Soarele e frumos la mare Suntem la mare depărtare Era greu cu relații

Bate clopotul Acum este liniște De sărbătorit

toți copiii se joacă de-a primarul zicea Mitică și făcea tot timpul socoteli și hop sus și rămăsei agățat de-o sârmă malu dintre duzi unde semănam cu o balenă întipărită într-un rânjet de hienă dar

acum îmi plac drumurile lungi experiențe ale dorului care nu întâlnește răscruci prin ele mă simt durut de sălbăticia naturii sempervireșcență în care dor tălpile călcate întâlnesc experiențe

nu trebuie să fii eminent ca să știi cum se face curent două uși deschise concomitent și aerul face astfel antrenament dar cu umiditatea e prea greu aștept să vină seara glumeață cu o adiere ce

Mă întorc iar ca om bun Eram deprins cu uitarea Am eu nevoie și semenii acum Poate fi fără delir descătușarea Nu, nu sunt deloc nebun E loc destul în mine Este din doi cin-ul străbun Și

Ținte obținute după foraje în zări Astupate cu papuc, gheată, pantof Captivante pentru umbra lunii Personaje radiate de soare le încalță Elocvente la semaforul de sori Mai acoperă câte una Și

La prietenie Combinația ideală Este între unul care Are multe subiecte în cap Și celălalt de-abia așteaptă Să le dezvolte Dacă n-ai prieteni treci pe jocuri Poate table, șah etc Mie nu-mi place