gol în stomac

îmi alung gândurile rele după năzdrăvana primăvară simt că nu mai am aer în cameră și cuvintele stau în bloc starturi cred că este de la fumul de țigară că e nor în sufragerie urmăresc norul încotro se îndreaptă și ajung în grădină ce priveliște frumoasă și soarele te mângâie cu razele lui îmi încrustez în piele semnul renunțării de țigare primăvăratică adică prima pun pachetul departe de mine într-un sertar în care există vid cosmic și el stă cuminte că dulapul este lângă fereastră unde pătrunde soarele care arde cheful de fumat cu o rază piezișă