Florentin Cristian

În ziua de azi oftica e o doriță Cum vezi ce are altul e-o năzuință Vezi că are...îndoi spinarea! Și-ți pune șaua!...ți-arată cărarea

Degeaba îmi vorbești cu mă și bă Și îmi închizi cu gratii cerul Mie-mi e frică de unul fără barbă Eu sunt umilul nu cavalerul Că doar n-oi fi talpa iadului Ca să mă lovești peste noapte Chiar

Timpul trece pe lângă mine Ești important cititorul Și nu te am martor doar pe tine Vremea trece cu litere sau formule Vreau să se știe pe pământ Că am fost un orientat spre bine Cel mai sigur ar fi

Mercenarului de oștire După luptă jefuire Dacă șoseta fină, subțire - Mi le lași moștenire!?

Rugat am scris convins în locul altcuiva Însă cu sinceritate și patimă Aceasta ai știut tu că-i opera mea Mă observai în a timpului patină Și-așa mi-ai oferit clipe de neuitat Eram doar niște copii

Când îți este gândul mai îndrăzneț Deoarece din foștii ți-ai amintit un nume Vreau să-ți amintești nu-s așa zis om de lume Și ochii tăi nu mă vor vedea petrecăreț Numele meu nu-ți va spune

Dă ce nu spune la partid Cum îl chiamă pe individ The cloud care are zeamă Mc Laud se bagă-n seamă Că nu este el nemuritor Tovarășu este nemuritor La sifoane este mult acid Cât să râgâie orice

Te aștept cuminte Am sufletul deschis Ține la sentimente Chiar și în scris

Vă întrebați oare Ce vorbește un om Care vrea să fie Original Doar ceea ce se Poate spune despre Universul lui Sărind peste frânturile Unde e mai bun Și astfel jignește Făcând doar

Tu ești o fată care ține Mai mult la ce am în mine La ceea ce am în minte Descoperindu-i cuvinte Dar trebuie să ne ferim de ei Deoarece ne știu taina deagostei Ce-mi pasă mie de răutatea

În neputința mea Nu mai găsesc o cale Îmi asediez toate Primăverile Ca să găsesc una Mai cu toane Dar aștept un soare Care să muște din Nori Să rupă frontul Atmosferic în Bucăți mai

Mereu se salva poetul de paie Făcând cât de rece o baie Simplu, nu-și lua bilet de tren Totuși făcea baie în catren Deoarece putea să se înece Atunci când bea rimele să lege

cu norocul meu pentru care râsulși și plânsul ridică intervalul galben tineresc curățind gândurile am întins o mână treptelor copilăriei în fragila iubire schimbândo cu experiența

Fără acea ispită ar fi trăit mult Și în de trecut îndelungatul tumult Pe care darul ei i l-ar fi oferit Veșnică, o viață cât avea de trăit Dacă-ar fi ales el copacul vieții Nu exista și

Toată lumea vrea nu vrea ține cu cineva Angajat vechi și nu-l poate voit deochea Popa ține, noi dece? necredincioșii, cu primarul Polițistul după schema zilei știe generalul Numai eu deși sunt zis

Nu știu de ce dar de la o vreme Și așa cum sunt eu isrovit Întâmpin mereu numai probleme Nu mai vreau în cetate, m-an oprit Oricum de dincolo de ziduri se aude Și în asta nu e nici un

De ce nu ești Decât în suflet O haină Tu, înțeleasă Sufletul la început Am fost împreună Mereu Cel puțin în suflet Și minte