Poezie
Bicicletă
1 min lectură·
Mediu
O bicicletă căreia îi plăcea viteza
Nu are timp pentru a fi reparată
Pentru că îi cade sufletul
Deoarece era singură nefolosită
Ca un copil aflat în grija rudelor
Știu o las să mă certe
Sigur apoi o să mă ierte
Este nevoie de una nouă pe cale
Țin cele după modele occidentale
Sufletul ei va trece la cea nouă
Lanțul de bicicletă ca un nouă
00497
0