Poezie

sf: o nefăcută

2 min lectură·14 septembrie 2022

Mediu

Într-o zi când ieșeam la o scurtă

plimbare cu bicicleta pe traseu mai lung

drumul luneca numai la vale și dus și întors

scurtându-se cel mai adesea spre casă

Fiind flămând aveam piscină în gură

deoarece plecam dimineața devreme să evit căldura

și mă gândeam la bunătățile care mă așteptau acasă

Inevitabilul vrut evitat se produse

o înghițitură în sec mă târâ într-o situație

cu setări de film, scuipai ștrengărește

într-o parte și atunci mă fulgeră o privire,

era primarul satului părintesc, care așa cum cer ele

legile inevitabilului, poate cu un neuron neatent

a crezut că în scârbă de el a scuipat

Și de atunci duhuri proscrise, gonite din rai de

Dumnezeu se strângeau în jurul meu și se întreceau

care poate fi mai înfricoșător

Dumnezeu să-l ierte pe primar că a murit

acum vreo săptămână, dar să zicem trecut la cele

veșnice că așa se zice. Acum vreo opt ani m-a iertat

după ce l-am întâlnit și l-am salutat respectuos. Am

devenit pantofii lui și l-am îndemnat să meargă pe jos

ca să vadă care sunt problemele oamenilor. Și așa a făcut

și viața SF a luat sfârșit că a constatat că unii

angajați ai primăriei una spun și alta fac

00535

Florentin Cristian. “sf: o nefăcută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14164535/sf-o-nefacuta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.