Poezie
vicii devoratoare de speranțe
1 min lectură·
Mediu
Eu nu mă pot plânge
N-am găsit ce căutam
Ce căutam eu?
Era un insectar de femei
Ca în final
S-o găsesc pe cea iubită
De fapt era așa perfectă
Încât i-am acceptat orice condiție
Ființei rare.
Sub rădăcina ei și în măduva mea
Erau multe speranțe deșarte
Mu-a zis să devin expert în femei
Dar nu am putut fiindcă o iubeam.
În nisipurile din cinentul Bucureștiului
Am găsit destule insecte
Care promiteau să adere cauzei mele
Dar nu erau ca ea
Așa e când iubești și am pierduto.
Acum nu o regret
Deoarece aș fi fost ca o albie secată
Umplută de condiții care
Nu aveau să înceteze
Era bogată. Și voia un bărbat bogat
Asta nu i-am putut oferi
Dar nici ea nu-mi putea da
Dragostea pe care o căutam eu
00508
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “vicii devoratoare de speranțe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14160802/vicii-devoratoare-de-speranteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.