Poezie

cred că se iartă

în vers frânt

1 min lectură·31 ianuarie 2022

Mediu

Poate și-un lujer trebuie să știe

Ce trebuie să facă la ananghie

Poate și școlarul îngrijorat să fie

Dacă pomi și lujeri nu-s în prietenie

Iartă-mă Doamne, că m-ai umplut de har

Dar eu cu timpul am pierdut acest dar

M-ai făcut școla s-o percep ca pe-o lumină

Nu știu dece eu o văd ca pe-o ruină

Timpul a trecut și eu visez acum încă

Că tot ce am învățat nu este un sfârșit

Am încercat să învăț, unii contra, eu de stâncă

Mintea-mi joacă feste deoarece am fost neobosit

La început dornic eram ca verde lujer

Care la început în fața vântului mai bine plăpând

Mă mișca stânga-dreapta dar rămâneam străjer

Cu toate greutățile am încercat să rămân în rând

Dar ei au spus că și un lujer trebuie dă înfrunte

Mustește în tine dorul după o zi de pace

Greutăți fără ca deloc să nu se-ncrunte

Și eu ca și lujerul nu știu ce pomul în viață face

Trebuia mai întâi să captez raza de soare

Dar până să fac eu asta pomul îmbătrânise

De ce din diploma mea nu reiese c-am muncit oare

Scrie c-am supărat stimabili ce lefuri nu-și depășise

00518

Florentin Cristian. “cred că se iartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14160578/cred-ca-se-iarta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.