Poezie
moștenire
1 min lectură·
Mediu
În tine e o ură fără margini
Vrei să lupți cu mine chiar
Lăsându-mi poeziile-n paragini
Ca să fii noul lor zidar
Eu țineam la ne-ndrăgiții de natură
Ră, urâți sau proști poate-mi erau urmași
Cât sunt în viață nu le permit măsură
Dar după aceea ca oricine darul ți-l lași
Eu nu las praful să se-aștearnă
Zi de zi mă dovedesc băiat harnic
Ceea ce faci tu este ca o iarnă
Și m-ai supărat amarnic
Frumosul din versuri nu e împrumutat
Și nu-ți va folosi, e în zadar
Ce-am scris va străluci încă o dată
Nu în epigon ci prin gingașul vlăstar
00705
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “moștenire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14160010/mostenireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.