Poezie

univers liniștit

clipă și strop de apă izbite de o stâncă

1 min lectură·19 noiembrie 2021

Mediu

Ca valurile ce se sparg de stâncă

Așa se reped clipele către sfârșit

Pentru că stânca în aer aer aruncă

Frumusețea lor care nu s-a liniștit

Liniștea clipelor este eternă

Deoarece ele nu au odihnă

Totuși au o sarcină repetitivă, ternă

S-au obișnuit cu ea, le place să învingă

Deci siguranța victoriei e repetitivà

Așa fac ele și degajă energie

Și se fac folositoare la scară masivă

Iar o parte din ea redevine clipă prin agitație

Dar de data asta o clipă ce deține informație

Și ele se modelează în funcție de ea

Atunci nici un val nu seamănă cu altul e reprezentație

Ca de -e frumos la mare- spune clipa în repetare

lovinduse de o alta fără perdea

Și atunci devin mai multe sau ràmâne una singură

Nu există sfârșit cât e val și cât e stâncă

Existența lor este una sigură

Pot să se lovească de rocă oricât, oricâtă

00576

Florentin Cristian. “univers liniștit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14159182/univers-linistit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.