Poezie
poveste tristă
revăzută și adăugită
1 min lectură·
Mediu
Ai încredere în tine destul de mare
Mare dorință de prietenie
Nu cred că ești în fața vântului, deși floare
Te-am admirat deoarece îmi trebuie și mie
Puțină prietenie
Visez acum cu sentimente confuze
După despărțirea de grup, ai ținut la mine?
Dar tot ai stat, cine-și permitea să te refuze
Aș vrea să știu ce mai faci, dacă ți-e bine
Un nebun, mi-aș dori să ne întâlnim iar
Deoarece așa îmi cer scuze că te-am iubit
Iubit dar am stat la depărtare ca pe jar
Am crezut până la urmă că atât merit
Care știe sigur că te simți iubit
Nu e niciodată sentimentul golit
Trebuie să lași măcar ceva de amintit
O fotogracie celui ce te-a iubit
Știu că nu te bucuri că am rămas singur
Am fost sigur că unul mai bun meriți
Mereu am fost în bătaia vânturilor
Îmi linistesc mintea zicându-mi: n-am fost potriviți
00618
0