Poezie
Război si glume
2 min lectură·
Mediu
Se trăgea în acest război
Iar mijlocul satului avea capetele lui
Ca un pluton care e alcătuit din mai mulți oameni
Care au cap
Si unii stau la mijloc
Dar de atâta tragere
S-a pornit norul
Si în ambele tabere se respira norul
M-am întrebat mereu dacă e un păcat
Să omori în bătălie
Dar la o tragere cu muniție de război
Am descoperit că sunt un animal
Și că as ucide
Vedeam arhangheli, îngeri
Toți nemulțumiți de mine
Care mi-au împietrit inima
Să nu mai simt cu ea xecât piatră
Piatră cum este la oraș
În care bănuiam oamenii distrânduse
ca prietenii mei
Care mă așteptau să ne jucăm de-a războiul
Pătat de păcate am început să mă autoironizez
Ce mai aveam de pierdut
Dar pe acolo erau pietre
Unde am ticluit o glumă pe seama mea
Pe seama noastră
Dar ea nu a râs
Au izbucnit toți în hohote de râs
Si n-a mai fost supărată
Eu deloc
Râsul s-a mai rotunjit
Și s-a transformat în conversație
Pe care am roztogolito si spre alții
Acestia au râs și ei
Ea începea să fie mulțumită
Mie a început să-mi placă războiul
Tot așa începe și el cu unul
Și se răspândeste si la mai mulți
Acum ambele cauze sunt bune
Patria m-a învățat glume
Școlile le-au slefuit
Cei educați au rostogolit
Multe explicații înapoi
Care era o filozofie pe care voiam să o știu
Muniție care servea la pace
Și cu atât mai mult la mai puține războaie
00611
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 249
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “Război si glume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14157847/razboi-si-glumeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.