Poezie
la poftele cetății
1 min lectură·
Mediu
Am lăsat și eu odată garda jos
Fiind îndrăgostit, chip luminos
Și m-ai chinuit pân-am devenit sfios
Rămânând doar cu soarele frumos
Dar soarele e ca o vrajă înconjurătoare
Strălucește cât să vrei să îl iei în spinare
Dar greul îl vor duce ambele picioare
Nu e nicăieri nimeni pentru o îndreptare
E cruce de purtat clipa libertății
Să fii tână dar gândul de felul etății
Nu e închisă nicăieri, fac ocolul cetății
Tu crezi că există prietenie cu băieții
Eu scriind despre una din primele beții
Erați două fete care voiau să o vadă pe prima
Mă pregăteam de retragere, maneaua era enigma
00572
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “la poftele cetății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14155754/la-poftele-cetatiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.