Poezie
o mică poveste
1 min lectură·
Mediu
Acum ceva ani în urmă tata încă glumea
Dar cu râvnă cu greu munceau
Pe-atunci eram lăudat de toată lumea
Și părinții mei mult mă iubeau
Eu cu toate acestea eram mulțumit
Nu e bine ca om simplu slăvit
Era libertate, sindrofie
Și mai presăram câte-o autoironie
Conducătorilor nu le plăcea în libertate
Si se visau pe piedestaluri ridicate
Deoarece prea era ceva al tuturor
Voiau special, ceva numai al lor
M-au băgat în grupă cu un clan satanist
Pe mine care mai acuzam câte-un comunist
Financiar nu eram decât un milog
Ceea ce nu le convenea marilor deloc
Au hotărât să-mi facă viața grea de tot
Imediat mi-au dat crucea s-o port
Pe sataniști nu i-am adus la credință
Așa că trăiesc în casă ca-n temniță
Dar de la sataniști din păcate
Au învățat o falsă stare de libertate
Si pentru că Domnul nu da credință
Locul devenit, și eu doream să fiu ființă
00568
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “o mică poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14154132/o-mica-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.