Poezie
judecător, gura lumii
1 min lectură·
Mediu
Mi-a luat dragostea, mi-a luat tot
Nu mai reușesc să fiu ca înainte
Eu să iubesc niciodată n-o să pot
Deși în suflet simțeam ceva fierbinte
Numai când vrei hotărăști că mă iubești
Eu de vânzare nu am scos iubirea
Nu știu cum numai pe mine mă găsești
Atunci când bolnavă îți e starea
Cu sănătatea mea mintală te joci
Îmi acuzi simplitatea, sărăcia
Nu sunt alcătuit ca munteke din roci
Cât de simpatică, originală ți-e neomenia
Și când faci ceva rău îl faci bine
Adică dai lecții de răutate
Că tocmai m-ai găsit demult pe mine
Când erm cu o fată pe sărutate
Tu erai atunci la vârsta pubertății
Eu intrasem în maturitate
Probabil acum până la vârsta etății
O să te răzbuni pentru o rănità vanitate
00604
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “judecător, gura lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14154035/judecator-gura-lumiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.