Poezie
televizorul
1 min lectură·
Mediu
Sunt atâția poeți de valoare
Dar sacrificați pentru emițătoare
Care au început să ne-nconjoare
Ne sinucidem generațiile viitoare
În librării sunt numai clasici
Noi am ajuns la burtă elastici
Avem ce mânca, nu-i boală
Dar uitat-am de hrana spirituală
Iubim femeile după frumusețe
Care nu au sufletul feblețe
Lângă una atât de frumoasă
Te simți mereu ginere în casă
Lângă femeile cu sufletul bun
Suntem concomitent slugă și stăpân
Vreau și eu una cam așa
Dar să știe că am fost pușlama
Și iată am uitat de televizor
Deoarece dragostea e un laborator
Unde se trăiește multă poezie
Ba chiar acolo se mai și scrie
00912
0