Când

Când toată lumea petrece eu mă gândesc la ea

întâmplare fără urmări sau martor la cum mă urmăresc pe mine

Am iubito până m-au durut codrii de la malul dunării

Timpul coboară mereu o amintire

o imagine dulce ce aude un sunet armonios

chiar și oamenii liniștiți își pierd liniștea, poate își amintesc o iubire uitată din altă viață