Poezie
cine bănuiește că memoria inimii se joacă
1 min lectură·
Mediu
aerul este stătut și inert ca
sorocul care vine
dintr-o cafea tăcută
făcută într-o încăpere alăturată
ca să vadă noaptea
o las cu greu să ghicească
școli risipite ale cuvintelor de politețe
care au cedat pădurea de imagini
într-o fire mergătoare
și în grădina mea de dimineți
trandafirii și-au pierdut perspectiva
ei nu înțeleg de ce sunt priviți
petală cu petală
dar care dragoste dintr-o floare
poate să mărească timpul
trăind destinul fotogenic
dragostea nu are agendă
clowni îndrăgostiți
sau cupidon
norul merge
spre vremuri de mult iubite
ca o liană care uită să rănească
dar tinzând mereu spre stinghereală
soarele culcând o mulțime de frunze
pe brațele mișcând depărtare
degete ce vor să prindă lumină plină
atomic nucleu ca un sor
milenii tânăr între pârghii
rodind câți atomi poate
ca să-i pună pe masa
care merge între anotimpuri
toată ca un panaceu
ținând în mână o cană
de cafea fierbinte
într-o perioadă cuminte
001.173
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “cine bănuiește că memoria inimii se joacă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14091924/cine-banuieste-ca-memoria-inimii-se-joacaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.