Poezie
povestea unei meserii care se "prinde"
1 min lectură·
Mediu
când eram copil am prins unul între viață și moarte
și mă bucuram să îl țin așa cum îi era sortit
în cavoul lui
ca să ajungă la foc mic
eden mai trebuia și ar fi ajuns în oala mea
că pe aici e o tradiție
numai oamenii trecuți prin viață pot să ia vieți de animale
nu-i așa că acum nu mai aveți poftă de mâncare
aici este vorba despre o aventură de-a mea la pescuit
să revenim la oile noastre sau zis la pești
i-am văzut mâncând brăduții din apă
și niște oițe cuminți pășteau alături asemeni celor din carte
am improvizat un nou acvariu, o pungă cu apă și i-am dus înapoi
cum s-au văzut liberi
au început să vorbească din dorsală și codală
pe chat-ul peștilor și în limba lor
feriți-vă de foc dau ultim sfat
și mă simt cu vreo opt kilograme
în plus de la atât salivat
maica văzându-mă după multe strădanii
că prinsesem singur meșteșug
să faci undițe nu se învață
vreo două săptămâni mi-a servit doar mâncare preferată
și așa se explică kilogramele în plus
asemeni de ce am uitat un timp de pescuit
001.311
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “povestea unei meserii care se "prinde".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14081183/povestea-unei-meserii-care-se-prindeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.