Poezie
căile erau închise
1 min lectură·
Mediu
căile îmi sunt închise
de sinceritate ucigătoare
îmi arunc vorbe
transcriu mic și închistat
un colțișor al sufletului meu
mă poreclesc cu nume de satană
între doi trandafiri
în oglinda aranjată de moarte
sunt mânios că nu mai regăsesc cartea
în care mi-am găsit povestea mea
și pe ea înșiși se citește
doar pe ea se mai cunoaște
mie îmi cere să citesc pe munte, pe creste
mă rog între jale și fală
și mi se arată neputința generală
pe copertă stă scris că voi fi
de-a pururi tânăr
și multe bice am să număr
că tinerețea veșnică o au cei ce nu se mai gândesc
la copii, la pat, la ochi străini și nimic lumesc
scrie să îmi pun relele în rime
și atunci soarele revine
se deschide și în prefață autorul declară
că relele nu au valoare literară
poate doar de titlu dacă vreau să scrijelesc
și dintr-o dată totul strălucește împărătesc
00939
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “căile erau închise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14080679/caile-erau-inchiseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.