Poezie
gândurile iubesc
1 min lectură·
Mediu
gândurile și iubirile coborau o privire caldă
căci mirosea a mână de femeie
legile naturii puneau mâinile și ele
după moda lor
pe mare sunt valuri iubite
le-am întrebat și pe ele și mi-au spus
că ești departe
de ce nu mă minte
și pe mine cineva
minte-mă tu corbule
dar tu țipi anunțând
umbra ce-a brumat dorul
o clipă
aruncă-mi vorbe norocoase ca
visele să fie primite în inima mea
un ochi treaz trece acum pe deasupra
e frumoasă și ea
poate mai frumoasă
dar nu e tu
m-am dus și m-am întors
pe venele drumului
să observ diferențele
acest bătrân din mine
se sprijinea de parii gardurilor
când s-a luminat
treceam spre însușirea felului de a fi
ca niște albăstrele arătând ca straiul
crinului și papirusului
unde găsisem pofta de viață
poate minutele și deprinderile coborâte
asupra posibilului
multe consoane prevestind vocale
mor în această poezie dar trag aer în piept
căci dacă mori într-o zi cu zloată și
apă mustind
câștigi viață
001.136
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florentin Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Florentin Cristian. “gândurile iubesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentin-cristian/poezie/14080423/gandurile-iubescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.