poveste în copilărie

ascultam ființa mea într-o meditație din copilărie

îmi povestea fericit un păstor despre cum a gonit el porcii mistreți din porumb

și mie mi se păreau imenși despărțind ziua de noapte cu figurile lor fioroase cu doi colți ieșind din gură

el continua povestirea și eu parcă-l vedeam într-o minunată încordare cum îi pândea după ce pusese felinare în tot porumbul ca sticlind în noapte să îi sperie

era un truc pe care i-l spusese un alt păstor

dar aici întoarce firul povestirii și devine hazliu atingând parcă tâmpla de întâmplare

culorile felinarelor făcuseră ca mistreții să se adune să mănânce în jurul felinarelor

inima-mi tremura între coaste căci aflam că omul poate fi învins de o fiară dar parcă hazliul întâmplării n-a vrut să se lase învins

și el îmi povesti în continuare cum au adus un vânător, punând doar un felinar ca din imensitatea câmpului să-i atragă acolo și cu un foc de armă tras în aer i-au făcut să nu mai vină vreodată pe acolo