dorul nu călătorește decât pe cal alb

eu călătoream pe o mătură de când s-au inventat visele de cazne ale adolescenței și cu mare pompă m-am grăbit direct spre ea că avea stil, era sociabilă, frumoasă cu respect de se strâng în jurul ei fetele să discute cum ar putea-o feri de acest soi al derbedeilor

în zbor parcă vedeam o șosea luminată și m-am îndreptat când iată că era turnul de control și nu m-am putut duce la ea așa că mi-am zis, du-mă dorule înapoi că îmi trebuie cal de soi că aceasta nu e fată de supărat cu apariții pe mătură, e fată de împărat dar ce păcat pe o mătură calul meu nu s-a lăsat cumpărat și acum sunt mulțumit cu un mesaj de la ea uneori

așa că zborurile s-au anulat de când

mi-am făcut socotelile că nu e prea creștinește că nu scrie în nici un condac că trebuie să îți crească și carapace de gândac sau să suferi de gelozie așa că încropesc o poezie, știu că le citește