și natura iubește

trunchiul vorbește prin frunze iar succesul murmurului rezultă

din sudoarea pământului care urcă prin rădăcini tot mai sus deoarece ea este venită din lac și îi este dor de soare

se ciocnesc de frunze gânduri ale vântului care se pun chezașe pentru tine și la umbră dragostea respiră părticele de ghiață

barca zilei zvâcnește sacadat pe întinderi fără sfârșit iar simplitatea e în mână, în inimă, e dragoste, e dor

călătoria prin sentimente care luminează ziua pentru suflete de apă până când vine înserarea și domolește mâinile din ce în ce mai moi ca două ramuri întretăiate