o garoafă cu dorințe

ieși din cabinet dorința mânuirii muzicii lăsate garoafei cu rădăcini ca o nucă care nu are nevoie să trosnească pentru a-și îndeplini menirea, jinduind prăfuită la suprafață după o casă cu oameni unde să fie îngrijită, dibuie cu frunze întorcându-și-le după funcționarul care ar luao într-un loc unde geaca ei de frunze să îi spună că vrea să rămână

și a găsit și gașcă în casa acestuia alte flori fericite unde a putut să își arate gândurile înflorite ferite de orgoliul cu nume de joc încercuită de priviri bucuroase de șansa sumei

iar razele o privesc hotărâte să cadă pe ea acum ca o eoliană care produce oxigen care alimentează dorința ei împlinită