luciu metalic

un câine aproape tot negru conducător de haită mușca din umbra mea dar eu nu îl vedeam că era invizibil doar umbrele copacilor care începuseră să freamăte argintiu mi-au îndepărtat zgura de pe ochi

și de cum l-am văzut devenea din ce în ce monstruos adăugând la capul ce lucea metalic alte trei capete ale câinilor din haită dar norocul meu fuse că tocmai treceam pe pământ sfânt udat cu sudoarea muncitorilor pe care creștea un arbore bătrân ramificat în multe zile de povestit legende în bătaia vântului care umbri luciul câinelui

o mașină de teren neagră împrăștia din lac stropi de ploaie pe o bătrânică ce stătea în stația de autobuz și câtă neputință se citea în ochii ei dar eu reținui numărul mașinii GR 81 DAM