pol al relaxării

pereții pe care i-am vopsit acum foarte mulți ani în albastru ca un cumulus când pun o virgulă după oboseală mă ajută să mă odihnesc adică să punctez sfârșitul zilei

e un cer completat cu ferestre și perdelele albe ca în zilele când seninul parcă mai cere alb norișor cel puțin după el și restul în culori vesele așa m-am gândit că ar oglindi anii mei fragezi aruncați peste pașii anilor

sunt la a nu știu câta zugrăveală și-ți spun nu te gândi la o schimbare că sub lumina vioaie de la bec cu albastrul nor parcă aduce natura în casă veselă cu muzică ambientală parcă dă un ton de pol al relaxării