FLOARE PETROV

tăceri împachetate în stratul de nămol cu care m-am înfășurat bolnavă viața îmi cere să-i plătesc un obol să revigoreze-n timp energia firavă. respir nerăbdătoare infuzii de mentă să

mă simt sirenă îndrăgostită cândva născută din spuma mării numai cu tine sunt fericită ai în privire orizontul visării. noi suntem două suflete pereche iubirea noastră s-a născut în

nu nu sunt prizonieră în temnița tăcerii am libertatea să împart cu voi idei trec nemulțumirea prin filtrul plăcerii emoții albastre se scurg din condei. ca niște fluturi gândurile zboară spre

viața e grea speranța crește totuși își face drum printre doruri și vise face popas în laguna cu lotuși vânând cu istețime bucurii admise. își face cuib pe ramul cu magnolii învață cântecul

pentru tine iubite trăiesc să te ador ești prințul meu cu maniere elegante în fiecare clipă de noi îmi este dor în pași de dans să plutim andante. iubirii noastre i-am scris un oracol să

zori liniștitori se varsă blând peste sufletul trist nedormit ochii mei de lumini sunt flămânzi dar parcă și cerul este cernit. pisez în piua minții gânduri complexe nutresc să mă împac cu

rătăcesc pe străzi oameni aerieni accidentele se înmulțesc fără măsură în grădini neiubite răsar buruieni sărăcia crește viața e tot mai sură. simt și eu acut durerea pădurilor amărăciunea

nu vreau să știu că au trecut anii că riduri și cearcăne am azi pe chip că pe banalități am cheltuit banii speranțe de viață din vers înfirip. doar iubirea măreață păstrez din trecut și

respir relaxată parfum de București e seară cu gândul aprind o stea să-și verse lumina peste povești reflexe aurii capătă liniștea. vântul idilic alungă toți norii dragostea lunii să se

am sensibilități diferite aparte sunt veșnic dornică de armonii nu știu melancolia unde-o să mă poarte mă ascund de daimoni printre simfonii. doresc ascensiunea în iluminare calea grațioasă

sunt vlăguită tristă am sufletul spășit de-o vreme rătăcesc în labirintul timpului pesemne am ales drumul anevoios greșit se apropie de mine vremea sfârșitului. scoate-mă Doamne din vastul

dacă m-aș ascunde în sunetul muzicii aș face și dorul în mine să danseze nu aș mai simți asuprirea fricii și n-aș lăsa tristețea să dureze. în Sonata Lunii găsesc alinare parcă aș sta cu

vrăbiile-mi fac la geam o serenadă cântă toată ziua fericiri de azur visele de plop au început să cadă puful libertin e peste tot în jur. ard de dorințe și de transparențe sunt preocupată de

magică fericire, ridică-mă la cer pe aripi de cântec cu vântul în plete între minuni stelare vreau să prosper lumina pe creștet s-o simt pe îndelete. sunt irezistibile avânturile vieții să am

ce multă iubire mi-ai dat tu iubite pământul întreg l-aș cuprinde cu ea (orizont cu lumini fluxuri nemărginite) călăuziți mereu de propria stea. ființa noastră este vibrație în infinit cu

se așează bruma pe zâmbete de crizanteme tremurul arborilor îl resimt și eu își desfrunzesc treptat trăirile boeme nostalgia arămie mă apasă din greu toamna se strecoară și-n conștiința

izvoarele vieții izvorăsc din voință învățate cu gânduri ce aprind lumini misiuni de destin pentru conștiință dau forță și tărie anilor pelegrini. nutresc în somn în vis în întristare să ajung

luceferii nopții ning cu vorbe de duh lumini angelice se strecoară-n cuvinte curcubeul inimii se înalță-n văzduh colorează cerul cu nuanțele sfinte. străluciri de viață în lux și opulență din

vreau să aduc liniștea cu versul meu e inspirat de stele de lumina divină pe fiecare literă zâmbește Dumnezeu sevă de aleanuri are în albumină. grădină de flori vreau să fac din cuvinte să

pentru un dram de bucurie zeilor plătesc tribut sufletul este vânat de nebunul Lucifer pentru unii fericirea se câștigă la barbut poezia mi-e norocul și din toate o prefer. of inimioară, cum

ca un romantic aștept dimineața să-mi contopesc cu razele fiorii până la lacrimi mi-e dragă viața crescând iubirea ce destramă norii. mărețul soare guvernează destinul în fața dragostei lui mă