FLOARE PETROV

- La început a fost Cuvântul și Cuvântul a fost Dumnezeu-. Aceasta este fraza cu care este începută vechea scriptură, are o multitudine de semnificații, într-adevăr Cuvântul are putere mare creatoare

moartea jonglează cu mine în fel și chip un joc dur ciudat și greu de înțeles dar eu din gânduri albe speranțe înfirip mereu să mă poarte pe drumul ales. nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o

mi-e dor să mai ascult al izvorului șipot să-mi răcoresc obrajii ridați și plânși regret că am îmbătrâit și nu mai pot să strâng în suflet toți anii necuprinși. mi-e dor să revăd prietenii

mi-e dor de noi iubite, de cum eram când eram tineri și plini de speranțe când prin lumea largă senini hoinăream și în visul nostru nu erau discrepanțe. când noaptea ne plimbam fericiți pe sub

mi-am petrecut destinul în agonie și extaz mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarță lacrimi mi-au săpat șanțuri pe obraz îmi vine cu timpul să mă iau la harță. viață trăită intens cu rugi și

sunt la școala vieții și zilnic învăț despre anotimpuri și a lor capricii în iarna magiilor cu fulgi mă răsfăț mă joc cu zăpada ce acoperă vicii. azi trec melancolia prin extemporal vorbesc de

traversez luna iubirii mă îndrept spre Dragobete a venit iar primăvara cu alaiul ei de flori fiori dulci mă asaltează ar putea să mă îmbete arome de ciocolată atrag razele din zori. arunc

am flori și fluturi pictați pe cearceaf ador cu natura să mă contopesc azi îmi curăț amintirile de praf îmi beau cafeaua literară și zâmbesc. dau muzica tare să trăiesc un extaz sunt doar

pe inima mea iubite ești stăpân mi-ai oferit o viață plină de iubire alături de tine veșnic vreau să rămân măreață blândețe exprimi prin vorbire. privesc în ochii tăi lumini diamantine de

nu aș vrea stelele să mai cadă mersul timpului e edificator între Lună și Soare se face rocadă universul strălucește provocator. arborele vieții dă rod după rod e păzit de îngeri cu

m-aș îmbăia în roua unui stânjen cu parfumul lui m-aș îmbăta puțin ziduri să escaladez ca un păianjen doruri vise iluzii în suflet dețin. sunt ziduri între mine și bărbatul meu îl strig zilnic

e scrisă cu sânge istoria lumii viața e o luptă de supraviețuire au înnebunit arhanghelii și heruvimii a început apocaliptică dezlănțuire. acum e vremea să purced o analiză asupra astei lumi

freamătul sufletului este tumultuos sunt soră cu pădurea de mesteceni rezist furtunilor anilor crânceni și mă închin la soarele maiestuos. trăiesc ca arborii cu viermi sub scoarță mi-au luat

mă las copleșită de senzații dulci măsor destinul meu în sunete și raze respir melancolii din alese muzici melodii celebre cu sublime fraze. trăiesc calm nesfârșit de ape liniștite reprezintă

sunt vie încă, mai am multe de spus în viața mea se-ntâmplă un miracol chiar dacă sufletul pe tavă l-am pus și l-am servit lumii cu sorți de oracol. toate drumurile mele duc la poezie descrie

ninge iar peste inima mea, cu fulgi pufoși de gingășie, să simtă sărmana puțină voioșie, acum când tristețea e grea. mă bucur când iarna așterne, peste toată glia haină nouă, să mai ningă o

steaua lui Hristos pe cer se aprinde toate casele se umplu cu lumină în suflet se aștern ninsori de colinde noaptea-i un spectacol de sărbătoare lină. pe mesele întinse plutesc aburi de