FLOARE PETROV

în sferele cunoașterii dezleg enigme cu fiecare gând mă apropii de cer speranțele de viață le feresc de stigme idei creatoare lumii le ofer. sufletul meu îmi pare o enciclopedie învățând să

lanțul fericirii s-a rupt a ruginit dorul de tine mă mistuie că focul acum călătoreșți în cer nemărginit iubite fără tine nu îmi găsesc locul. te caut alinare printre fotografii în amintiri cu

tot ce-mi doresc iubire la infinit să îmi transmiți din cer iubitul meu să îmi simt sufletul mereu împlinit chiar dacă-s singură și-mi este greu. nu credeam vreodată că am să te pierd în

ploaia spală lin arborii golași vântul rătăcește pe cărări aiurea frunzele uscate trosnesc sub pași eu îmi imaginez ce visează pădurea. în iarba uscată suspină greierași doar crizantemele mai

îmi aplec urechea la gura gliei n-are aer se sufocă în arșița mare nu se mai aude balada ciocârliei soarele maladiv a secat izvoare. focul pârjolește mirene păduri furtuni nebune doboară

melancolii dizolvă în suflet arome îmbătătoare și pline de dulceață peisajele vieții sunt vaste policrome arborii își unduiesc coroana semeață. privirea descrie apropieri subtile de rondul cu

iubirea e izvorul cu apă sfințită stânci și pietre dure sensibilizează e cu marinimie la lume împărțită de bunul Dumnezeu ce pururi veghează. iubirea-i universul cu magice splendori care

emoții cristalizate, iureș sentimental, în fiecare om văd un posibil prieten, timpul e luminos, fascinant, monumental, spre soare aleargă sufletul meu sprinten. din adâncuri scoate comori

trăiesc pe o frecvență cu lumina astrală în zona de cunoaștere găsesc numai iubire un lac plin cu nuferi, o grădină florală cu ochi de copil mirări port în privire. mereu mă las cuprinsă de

petrec o vacanță pe un colț de rai între dealuri mândre cu codri de stejari în grădina casei trandafiri corai zâmbesc îngrijiți de oameni gospodari. mă plimb prin livada cu semeți

am creat temeiul pe un poem superb un codru de vise am lăsat în urmă în aburii gândirii nerăbdătoare fierb pe flacăra iubirii decepții se curmă. prin fiecare stea zâmbește Dumnezeu în fluxul

de când în verde se îmbracă amintirea zeci de nuanțe-mi învăluie privirea, tot mai des privesc plutind în zare, stoluri de păsări, umbre călătoare. se face seară în gândurile mele, ochii îmi

fecioarele timpului cu blonde cosițe s-au prins la horă cu flăcăi voinici la rascuci de vreme frumoase troițe adună în memorii rugi de Duminici. în iarba cosită strânsă în căpițe am lăsat

prietenia noastră se încheagă că laptele când se preface brânză bucurii și speranțe ne leagă sub lumina stelelor brodate pe pânză. Castelul cuvântului ne primește pe toți cei care avem

toamna voluptoasă etalează recolte festivalul vinului trezește pasiuni extazuri lucide sub a cerului bolte destramă ceața zămislesc minuni. toamna elegantă în costum ruginiu mă îmbie cu gutuie

vântul vesel scutură perdele de lumină toamna desculță îmi umblă prin suflet invoc iar speranța duioasă senină să pot separa iubirea de urlet. va pun pe tavă bomboniera cu fantezii emoțiile

lacrimi povestesc taina dorului zile rubinii adunate-n ploi amintiri scăldate în roua cerului zâmbetul păstrat în poza cu noi. nu știu cu dorul ce să mă mai fac nu mi te aduce iubite

știu că fiecare grijă este în treacăt zile minunate aștept să vină am pus la tristețe ivăr și lacăt entuziasmul îl aștept să revină. mirabila primăvară își intră în drept simfonia florilor

zilele-s mai scurte adevărurile s-au întunecat prețul facturilor crescut provoacă insomnie cocorii bucuriilor albastre au plecat în țări prospere și-au luat cetățenie. zvâcnesc sevele în

cu lumânarea aprinsă lângă icoană cu sufletul curat l-am primit pe Hristos iubirea din mine i-o ofer ca hrană este istovit, flămând și setos. am și bucate bine condimentate cu busuioc, cu

trăiesc filozofia vieții singura realitate cu beții de exaltare lăuntrică, vastă chemările poetice- amplă seninătate pe munți de sentimente urc o creastă. trăiesc și venerații pentru