FLOARE PETROV

mai este vreme de magică iubire mai sunt cuvinte tandre de rostit mă mai ning stele pline de strălucire mai sunt speranțe până la asfințit. mai există rost pentru lucruri bune izvoarele

când amurgul se colorează în roșu să mă ierți iubite dacă ți-am greșit ascunde în uitare întreg reproșu alintă-mă cu glasul tău desăvârșit. să nu ne prindă noaptea supărați în temnița tăcerii

mi-e dor de o plimbare printre conifere să strâng în brațe brazii cu tărie ei ating cu vârfurile azure emisfere și pe timpul iernii sunt verde feerie. ei poartă veșnicia în nervuri eliberând

sufletul meditează nu vrea să se culce străbate colindând lumea de frumusețe gustă magia orașului de turtă dulce unde îngerii nu sunt atinși de tristețe. aud colindători cu clopoței de

de-o vreme fericirea mea este un bluf mă doare iubite că te-am pierdut în brațele tale am trăit ca-n puf mi-ai oferit o dragoste din Absolut. nu mă împac cu gândul singurătății fără tine viața

vreau să cred că de la inimă în sus e numai iubire și optimism bunul Dumnezeu raiul a pus cu arte frumoase și libertinism mai petrec o zi pe instagram împart cu prietenii emoții

în oaza speranței mă echilibrez oricum ar fi viața să o celebrez sunt atâtea motive zilnice de bucurie să nu mă las atinsă de neagra furie. puternic e dorul de bărbatul meu nu mă lupt cu el ca

mă deconectez de la tristete cu muzica ușoară simt că plutesc fericită pe aripi de vânt cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnișoară exprim sentimentele cu îmbrățișări de cuvânt. Lara

Foarte multi din actualii gânditori ai lumii au afirmat o completă răsturnare a valorilor a ideologiilor, itinerarele filozofice au ajuns nu doar în labirinturi gnozice, sunt copleșite de contraste

în grădina secretă luceferi se scaldă în rouă pregătind pentru lume fanteziile mărețe cerul își mărturisește catapeteasma nouă calea lactee răspândește norii de tandrețe. stele se cuibăresc în

când soarele răsare pe azura boltă razele îmi mângâie ochii nedormiți atunci nu mai gândesc furie și revoltă o revedere iubite vreau să îmi promiți. sufletul îmi este plin de amintiri cu

nu mă împac cu uriașul sacrificiu în care mi-am pierdut bărbatul iubit tristețea țâșnește din fiecare orificiu și sufletul mă doare parcă e ciobit. sunt supărată pe sfântul Dumnezeu nu s-a

Destin înfășurat cu lumini și umbre mă supun ție cu inimă și suflet să nu mă încarci cu scenarii sumbre când obosesc de viață și de umblet. mi-ai adus în conștiință universul mă îndemni

Luna varsă în mine liniștea sinoptică ca să încep o schimbare de optică să închid coșmarele într-o elipsă de vise mărețe să nu duc lipsă. dorul sapă zilnic precum un sfredel până la iubirea

cerul e acoperit cu nori de plumb a obosit și soarele să lupte cu ei eu caut un tărâm precum Columb cu optimismul reflectat în idei. nu mai vreau să fiu al zeilor rob râvnesc și la puținul meu

iubirea lichidă imensă ca marea spune povești între flux și reflux șampanizată spumoasă ca Zarea face inima să trăiască în lux. cântecul sângelui alunecă în gleznă încep un ritual ca dansul

Acum la vârsta senectuții stăpânesc un Univers al cunoașterii prolific, mirific, nimeni și nimic nu mă poate face să renunț la proiectul de al extinde la infinit. Steaua mea generoasă a turnat în