FLOARE PETROV

sunt contemporană cu regi și regine cu prinți și prințese cu moral august spiritul meu cuprinde naturile virgine se-ncarcă cu polen secundele- au gust. sunt contemporană cu poeți de seamă din

mă avânt spre cer precum un curcubeu culori aprinse descriu un tablou magic gânduri nesfârșite se dezvoltă în creerul meu accesează universul cu freamăt nostalgic valori sentimentale crează

nu am fost nicicând un personaj advers iubirea mea înconjoară pământul conlucrez la armonia din Univers să nu aspresc viața cizelez cuvântul. veghez asupra lumii cu sacre rugăciuni nu strivesc

este anul nou petrecerea e-n toi focul de artificii aprinde speranța stelele strălucesc vesel pentru noi fericiri albastre înclină balanța. pe masă aburesc bucate din belșug zâmbete fără masca

cad din cer fulgi ușori delicați soarele e ascuns după norii de plumb sunt copleșită de fiori fermecați speranțe magice în suflet incumb. fluturi de zăpadă se lipesc de ferestre să-mi

am moștenit un destin inefabil o karma pe care o cercetez sub lupă dar îmi gândesc păcatul regretabil lucrând cu lumina ce mă scoate din culpă. lucrez cu ideile la masa de scris cerul mă

pustie ca deșertul cu furtuna de gânduri îmi este făptura lovită de năpastă iubirea-i fragilă închisă între ziduri speranța se târăște prin valea morții vastă. doar rugăciunea este vie și

mi-aș închide lacrimile într-un bidon inima să nu mi-o mai ostenească atinsă de iubirea lui Cupidon perechea în vis să își întâlnească. mi-e dor de un răsfăț ecuatorial cu iubitul meu în

gândurile mele azi captează culori împărtășesc cu voi emoții albastre să purtați în suflet un altar de flori să credeți mereu în visele măiastre. prieteni dragi cum să va mulțumesc pentru

e vară e noapte și cad Perseide în ploaia de stele sufletu-mi îmbăiez să aibă-nsemnătate gândurile mele de steaua mea să nu mă-nstrăinez. acum ca niciodată sunt aproape de cer ating cu gândul

în toamna asta plouă cu secunde când mai ruginii când nuanțe gri orele fără tine sunt tot mai scunde clepsidre triste nu pot acoperi. cu amintiri din anotimpuri pline de fantezii și jocuri

Dumnezeu este primul principiu a construit lumea în șapte zile trăiesc în paradisul unui municipiu așez romantismul peste albe file. nu-l trădez pe Isus cu păcat metafizic îl iubesc cu toată

s-au întors pe anverguri de aripi artiștii în lunci familii de prieteni restaurează destine și cuiburi pe scena cu aleanuri noi regii balet de cocostârci zefiri ating tuberoze salcâmi

sunt împăcată căci n-am trăit în van am strâns iubire cât pentru șapte vieți știu ura pentru suflet e ca un bolovan sub care mișună viermi de tristeți. nu las timpul prin mine zadarnic să

sunt ultimul romantic într-o lume nebună beția de cuvinte mă ridică pe culmi m-am îmbogățit cu zestrea străbună împart sărbătorile cu frații mei ulmi. versurile mele sunt averi inestimabile le

castanii înfloriți amplifică mirajul boboci de trandafiri surâd în soare s-a încărcat cu splendori peisajul și versurile mele capătă culoare. mă înveșmânt cu dantelă de lumină sincronizată cu