FLOARE PETROV

printre indiferenții zilei înaintează căpcăuni, la suprafață, la vedere, la spectacol de junglă urbană, rahatul e central, nestingheritul mucegai înghite tunelul, ce părea cândva a fi lumina de

moartea e ca bezna cu gura flămândă mușcă din mine în ritm necontenit sunt ca un deliciu cu firea mea blândă se-nvață cu-al meu zbor către infinit. nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr voi

sunt în purgatoriu mă-ndrept spre lumină exersând iubirea ca pe un mod de viață crezând cu demnitate în crucea divină raze de zâmbete port mereu pe față uneori mă simt clopotul din turn chem

e sărbătoare mare între Prut și Bega tricolorul flutură în mâinile curate spiritul românesc e Alfa și Omega străbate timpul cu istorii minunate. tancuri cu tunuri de mare calibru trec

primăvara se strecoară în poezia mea minunile ei aș vrea să le descriu au înflorit cireșii colorând dragostea vântul răspândește triluri în pustiu. avanturi mărețe pe aripi mă poartă magnolii

toamna îmbrăcată-n rochie de cașmir se plimbă pe alei cu ploaia pe tâmple din palme i se scurge cerescul mir revarsă bucurie peste lucruri simple. cordon de frunze ruginii poartă la

o clipă de sinceritate cu contur sonor viziune inspirată emoții în ascensiune azi îi dau soarelui solemn onor lumină și căldură în comuniune. dinamismul credinței curge din Soare dezrobește

mă pierd într-un complex de amintiri nici un sentiment nu este banal cu tine iubite am atâtea trăiri te iubesc enorm cu freamăt carnal. dorul de tine iubite este răvășitor lacrimi și rugăciuni

iubirea noastră îmi pare un fort în care mă ascund de șerpii durerii chiar și dorul are un fel de confort preface în slove premisele tăcerii. iubitul meu cu suflet de lumină vino nopțile să mi

casa de pământ cu acoperiș de paie mi-a fost mic univers în copilărie lacrimile mamei scurse în copaie spălau neajunsuri tristețe sărăcie. credeam în miracole dar și în utopii vorbeam cu

pentru Lilioara și Zarra sub aripa vântului am pus un bilet să îl ducă degrabă la bărbatul meu i-am zidit iubirea în poem violet învelită-n noaptea cu stelar imprimeu. m-am dezlegat din

curg în neștire efluvii de doruri bizare se grăbesc să ajungă la o mistică mare amintiri ca sălciile se oglindesc în ele vorbind de o iubire vărsată din stele. inima sângerează ca o rană de

umplu goluri vitale cu spiritul vizionar răscolesc istoria cu mari ambiții sunt suflet liber și pretutindenar am trăit multe eclipse și solstiții. ideile curg în pasiuni esențiale mă trezesc

iubite, fericirea are chipul tău pe făță porți lumina de la soare te-am ales pe viață, nu îmi pare rău mi-ai umplut tot timpul cu splendoare. am cunoscut iubirea în brațele tale am fost

ce tristă e grădina fără flori și arbori parcă dârdâie de frig vântul răvășește cuiburi de cocori din depărtare primăvara o strig. pe casă cioara croncăne melodia sumbră parcă poftește la

încă n- au venit ctitoritorii puri la construit orașe de euforii, timid răsar speranțe sinedrii împrejmuite de scumpe borduri. totuși instincte mai sapă țărâna la sate cu har sub verde

senzualitate învinsă de tristețe și oboseală aerul de chemare al unui vis pierdut taine dezlegate de condei și cerneală mândrie dureroasă...sunt al vieții recrut. freamătul amintirilor

cinstesc țara mea arborând drapelul Marea Unire s-a umplut de glorii pacea a adus-o pe aripi porumbelul după lupte grele strânse în memorii. patrie măreață cu sufletul te cânt prin Arcul de

viața mea durată efemeră de scânteie cu invazia nestăpânită a iubirii nebune când m-au nins petale de măr și orhideie amploare de destin ce-a trăit o minune. n-am dezrădăcinat păduri de

învelește-mă iubite cu săruturi dulci nu lăsa frigul, bruma să mă atingă la pieptul tău iubitor să mă culci să nu lași inima mea să mai plângă. până la moarte ne-avem unul pe altul îmbogățim