FLOARE PETROV

acum nu vreau să stau cu gândul la decepții am primit în viață doar ce am meritat urmez cu sfințenie ritm măsură percepții pe drumul credinței am înaintat. trăiesc primăvara ca pe un

dacă m-aș putea ascunde în sunetul muzicii nu aș mai simți dorul ca pe o furtună aș fi departe departe de capcana fricii și de deznădejdea care parcă tună. m-aș sincroniza cu a viorii

depăn amintiri la un pahar de bere slove se înmulțesc pe filele albe prieteni mă ascultă.le face plăcere timpul care trece cu cununi de nalbe. am strâns anii mei într-un perlat șirag îl

la baza muntelui am construit o casă lângă un mândru codru de stejari privighetori cântă rapsodia duioasă drumul spre fericire e plin de birjari. la carul timpului e înhămat un murg hrănit

mintea se tulbură când pumnul e o armă femeia chinuită nu-i doar un clișeu violența conjugală blestemată karmă acolo unde oamenii nu-l au pe Dumnezeu. cerul se înnegrește cînd pământul geme de

înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară în inima s-au dezghețat izvoare de inspirații raze mistificate adânc în mine se coboară ca în condeiul mânuit de vaste motivații. am însămânțat

arde în mine un dor ca un vulcan aș vrea să zbor cu aripi de condor până la Soare să dansăm cancan lumina și căldura lui cât o ador. am și un vis cu forță și intensitate pe care îl visez mereu

nu creez probleme cu sincretismul meu învăț de la fluturi zborul diafan dansul între miresme- inedit clișeu fuga de ispita îngerului profan. învăț de la mierle triluri mirobolante bătăile

sufletul meu pereche iubite ai fost am rămas dependentă de iubirea noastră viața mea fără tine n-are nici un rost trăiesc singurătatea ca o sihastră. puternic ancorat în gândurile

Crăciun minunat Crăciun fericit ninsori de colinde cad peste lume de magia iernii nu m-am rătăcit miracolul hristic câștigă renume. acum este vremea faptelor bune e sărbătoare cu fast și

ador eliberarea de furtuna mea visuri să mă poarte în lume departe unde-i frenezie și viața nu-i grea să depăn amintiri în nouă carte. mă asediază doruri diafane contopindu-mă cu muzici la

sfere de lumină îmi înconjoară capul, mi s-a deschis în frunte ochiul minții, cu emoții sclipitoare mi-e plin dulapul, sunt mult mai prețioase ca arginții. cununi de maci și spice atârnă de

în grandoarea liniștei muzele mă inspiră să scriu sonetele de suflet iubitor un univers de stele dragostea răsfiră peste avântul meu surprinzător, cuceritor. în dansul ideilor se strecoară

O dată ce înțelepciunea controlează întreg procesul de gândire, intelectul în general, cu determinările, cu reacțiile sunt semne evidente că omul este conectat cu spiritul lui Dumnezeu, cu spiritul