FLOARE PETROV

e festivalul toamnei cu târg de bunătăți preparate gustoase îmbie cu arome la ospăț recoltele bogate s-au strâns din cetăți timpul e generos, vesel și pus pe răsfăț. liniștea asigură armonii în

tăcere ruptă-n două de-o parte și de alta cuvântul să răsune febril ecou în noapte felinar de veghe ce luminează halta trenul speranțelor vine la ora șapte. iubirea-nsingurată stă pe peronul

păstrez splendorile verii într-un verde cufăr speranțe vise amintiri s-au deprins cu iubirea magia romantismului e ca floarea de nufăr scăldată în valuri împroaspătând gândirea. fermecate

în decorul iernii culorile sunt reci codrii au încremenit în viscol și ger cerbi și căprioare fac întinse poteci prin zăpada moale căzută din cer. magnolii în grădina au cunună dalbă fluturi

prietenilor de pe Negru pe Alb dragostea mea e recif de coral valul de tristețe nu îl sparge are sufletul îndreptat spre mal să nu mă prăbușesc printre catarge. prietenia noastră e zestre de

am învățat să dansez cu tristețea inima să cânte și când e stresată magia iubirii pacea și tandrețea și armonia-n doi îi este adresată. am învață să zbor printre stele urme de păcat să

nu le știu pe toate dar învăț constant trăiesc printre semne aer pământ apă și foc paradisul este vesel, magic palpitant și-n brațele lui Dumnezeu am și eu un loc. descopăr zilnic lumea cu

psihomozaic din fericiri mărunte confortabile liniști se află în mine cumulate din prietenii oneste, cu ființele naturii ce mi-au fost dulce dojană, de-am crescut cu legi de ramuri sacre -

e iarnă, iar o să fie măcel se taie porcii îngrășați tot anul moartea și-a pus în ureche cercel sapă gropi să împlinească planul. pomana porcului aburindă pe masă adună la un loc oameni

nu știu iubite să trăiesc fără tine mă seduci mereu numai cu o privire ai în palme alinturi senine când mă săruți mă încarci cu iubire. ai pe buze dulceață de rodii îmbracă-mă cu tine tandru

i-am ridicat iubirii un monument cu versuri albe înscrise pe soclu să fie prețuit în fiece moment și din depărtare privit cu binoclu. fără iubire nu aș ști să trăiesc m-aș rătăci prin vastul

mai e timp de iubit în plină toamnă și-aș vrea să mai trăiesc minuni o mie dar peste toate ploaia stă să cearnă și sufletul îmbracă ruginie ie. un cântec mi-este versul și suflarea și port

omenirea se confruntă cu virus terminator este arsenalul morții invizibil vasal eu mi-am făcut vaccinul salvator să-mi pot continua visul universal. deplâng drama lumii pioasă mă rog să se

inima prizonieră în carcasa de carne ar vrea iubite să zboare la tine sufletul blocaje ar vrea să răstoarne ocolind cu grijă riscuri serpentine. muntele eliberării cu greu îl urc cu poverile

vreau Luna să-mi descâlcească amintirile să mă elibereze din sinoptic labirint să ne sincronizăm doar noi cu prevestirile despre iarna cu ninsori de argint. pătura de lumină moale

am dezvoltat în mine spirit gnozic mi se revelează lumea lui Dumnezeu trăiesc cu-adevărat extazul hipnozic vibrație în infinit este destinul meu. perspective de ascensiuni îmi mângâie

a venit primăvara cu mărțișor pe piept lumina blândă crește înverzește pustiuri soarele îmi arată drumul cel mai drept prin văile gliei doinesc vesele râuri. prin codri de vise sunt triluri de

nefericirea este ca furtuna nebună întunecă loialitatea soarelui iubitor aruncă fulgere spre stele și lună timpul devine tiran aspru și zdrobitor. nefericirea distruge reflecții

noaptea se strecoară în cântec de greieri pe cerul mirat stele dansează o polcă din lanul de gânduri, tu poete să treieri poemul cu grău... vis hipnotic de votcă. să străbați exaltat ca luna

parodiez tristețea ca să mai zâmbesc vreau să ajung la pronie cerească în valuri de iubire sufletu-mi limpezesc lumini de la sfinți să mă locuiască. ziua stau pe gânduri noaptea stau pe