FLOARE PETROV

trăiesc în absolutul existenței mele lumina îmi zâmbește la fiece fereastră în adâncimi de gânduri se afundă stele urc neînfricată pe spirala albastră. cerul pare că s-a cuibărit în ochii mei

eu sunt un vers tu ești o melodie ne întâlnim mereu sub cerul înstelat destrămăm tristețea, facem o parodie din plictiseala timpului prelat. întâlnesc fericiri cu chipul angelic pe-alei de

sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții asupra existenței cu voaluri de mistere elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere. duhul sfânt

îmi dau târcoale umbre cu frica de moarte mă ascund în cuvinte ca într-un palat sentimente perfecte în magii să mă poarte sâmburi de speranțe au gust migdalat. prietenii poeți îmi vorbesc de

mai trece o seară cu frecții și masaj pe cer luceafărul strălucește stingher cuget profund la chimia luminii ca miraj e sensul izbăvirii mărturisit de cer. caut extazul primăverii

nu pot schimba în lume năravuri ludice, nici tendințe de destrăbălare care duc la dezastre, dar pot cu limbajul iubirii trasa drumul nou, care duce la orizontul fericirilor albastre. pot fi

renunț la nepăsare ca la remușcare mă alătur iar protestului din stradă ser ca guvernanții în sfârșit să vadă că democrația pălește și moare. răbdarea a juns la capătul puterilor strigătul

bătrânețea m-a gravat cu cearcăne și riduri suspine înfloresc precum scaieții în deșert dar zâmbetele mai răsar printre sublime lieduri sângele tresaltă în extaz ca la concert. trena luminii

iubirea umple golul gândurilor mele ca o erupție vulcanică vertiginoasă este mânia când nu ajung la stele să respir lumina sacră savuroasă. corpul vibrează ca o coardă de liră ascunse melodii

nu aș putea iubi pe-altcineva iubite în ochii tăi calzi stelele strălucesc priviri suave peste zâmbete înmugurite în sufletul tău tandru mă cuibăresc. mai mult nu aș putea să fiu în

exersez în taină amorul platonic Eros îmi este vitual amant Cronos îmi insuflă optimismul tonic Appolo strălucește ca un diamant. arde-n mine focul sacru de la Prometeu uscături de gânduri se

mă ascund între cuvinte ca într-un palat slove perfecte în magii să mă poarte samburi de speranțe cu gust migdalat i-am sădit între rânduri în carte. prietenii poeți îmi vorbesc de iubire ne

într-o zi -s prințesă în alta cenușereasă viața oscilează între rău și bine timpul meu se învârte cu șapte turbine dar eu și azi mă simt ca o mireasă. într-o zi artistă în alta

Lună adorată cu cercei de stele ești regina nopții mereu mă inspiri tu energizezi gândurile mele să nu cad în bezna cu vampiri. cu magnetismul tău mereu mă atragi și mă îndemni să am idealuri

ai fagure iubite și nectar în cuvânt vorbele se strecoară în suflet profund într-o beatitudine fredonez un cânt în val special de iubire m-afund. muzica mă transpune într-o toamnă superbă cu

sărutul reaprinde flacăra iubirii și mângâierile par atingeri de fluturi șoaptele fine dulci petalele vorbirii îmi amintesc iubirea de la începuturi. strânge-mă iubite în brațele calde să uit

cuprind splendoarea nopții de mătase zâmbetele lunii au străluciri de perlă stele îmi transferă doar vise frumoase mă trezesc în zori în cântec de mierlă. cerul etalează corole de lumină adie

viața între împliniri și cumpene doar în slovă și-a format temei bucuria zilei felia de pepene și ore de povești cu prietenii mei. zestrea mea cerească mă face bogată este romantismul și