FLOARE PETROV

din gândurile mele răsar aburi am pasiuni și ardori infinite cu lumea de pe net fac schimburi de idei frumoase și desțelenite. mă reazem de ideile mărețe cuget asupra vieții și a morții seve

trăiesc cu multe griji în rând cu obștea dar am și momente când jubilez știind că demiurgul îmi ascultă povestea pe ecranul vieții emoții derulez. între rai și iad mi se duce vestea că storc

muzica și poezia sunt forme de vis care se împlinește ajutat de stele inspirat de frumusețile din Paradis mlădios în suflet și dansant sub piele. se înalță pe ceruri precum curcubeul după

România scumpă, ce mult te iubesc te slăvesc în slove te cinstesc în cântec și-mi sunt dragi romănii care te locuiesc demoni ce te fură tare-aș vrea să-i spintec. tu ești chiar grădina maicii

am poezia nu sunt spirit stingher un noian de slove am ridicat la stele am brazdat cu iubire al nouă-lea cer stele fericite cântă în nervurile mele. lumini îngerești s-au așezat pe frunte ard

în livada cu meri râd magice lumini fericită culeg roadele delicioase se ospătează-n treacăt pelegrini elixirul toamnei revigorează oase timpul e de partea mea ca un tribun pe frunze de laur

tată ceresc spre tine urc pe calea destinată, Golgota Poeziei românești mi-e tot mai scumpă, acum virtuțile-s în suferință, ruga mai bogată, dinspre cruci spre ceruri loc etern mirabil

unul lângă altul precum frații luptăm cu probleme de orice fel suntem neînvinși ca și Carpații solidaritatea ne cheamă la apel. trecem prin drame mai mult ca niciodată sufletele simt nevoia de

mi-e dor să mai dansez în discotecă pop dance rock n roll și twist timpul nu mi-a pus pe fericire ipotecă nu vreau la bătrânețe un suflet trist. mi-e dor la terasă să beau o bere să stau la

e seara noastră stelele strălucesc inima mea cântă lângă inima ta își amintește de primul te iubesc senzuale emoții ce nu le va uita. luceafărul e martorul iubirii noastre și luna ne învăluie

năucitor răsună fanfara funebră îngroapă soldații pieriți în război în lume e haos e criză e febră orgolii între zei fac mare tărăboi. timpul gonește prin mine ca o zebră focul pârjolește

pogoare Doamne-n mine Duhul Sfânt să fiu o binecuvântare pentru lume rugăciuni mii să răspândesc pe pământ cu credința pură să-mi creez un nume. da-mi Doamne puritatea unui trandafir să

visez frumos în rând cu boemii imprim emoții în țesătura vremii dau o raită prin târgul cu surprize cumpăr turte dulci uitând de crize. în jurul brazilor copii colindă voioși oamenii învață să

din turnul de veghe singură, abătută îi dau lui Dumnezeu un telefon îl întreb ce mai face ce mai meșterește în fundal cântă silențios un saxofon romanța iubirii care-l înveselește. îmi spune

timpul cerne tonuri ferme senzuale cu străluciri de soare și de lună trezește în adâncuri iubirile loiale sub bolte cerești îndrăgostiți cunună. timpul este aliat cu soarta tuturor modelează

trăiesc străfulgerarea voluptoasă a dragostei cuprinsă de vibrații timpul devine extaz mă apasă cu o pasiune cu bizare senzații. misterul muzical care zace în mine s-a trezit la viață, exultă