FLOARE PETROV

lacrimi din stele se scurg în ploaie lumini tresară atinse de umbre pe cer nu e loc de structurile sumbre astfel primesc noaptea lucidă în odaie. pe pereții casei sunt jocuri bizare cu lumini

geometria iubirii durează-n parametri ideali unghiuri și triunghiuri între cer și pământ cercuri pasionale creând fiori reali cu stele și luceferi să facă legământ. în cubul fericirii mai pot

nu tulbur izvorul cu suspinele mele mă rostogolesc în iarbă rourată esențele luminii le adun din stele broderie de cuvinte este lumea minunată. aud glasuri ce vorbesc de Dumnezeu mă salvează

lumea mea seamănă cu a ta cu prieteni cu stele cu maci îmi spui o vorbă bună să mă împaci să adorăm lumina nu vom uita. lacul cu nuferi ne cheamă la vise limpede magie ne intră sub

azi am pus perdelele de sărbătoare și fața de masă cu îngeri argintii în casă plutesc aromele îmbătătoare se umplu cu frenezie gândurile pustii. pe străzi colindătorii aduc lumină cu steaua

trăiesc din amintiri nu-i o bagatelă în sertarul minții le răsfoiesc lumina mă învăluie ca o fină dantelă într-o poză cu noi fericită zâmbesc. mi-e dor de noi ca de o primăvară când iubirea

aș vrea iubite să te mai visez cu multă iubire să te dezmierd pentru tine să cânt și să dansez niciodată să nu te mai pierd. să exprimăm iubirea-n ritmuri senzuale doar cuvinte dulci să ne fie

zilnic procesez senzații încețoșate spre senectute mă îndrept cu teamă pe tabela timpului grijile sunt afișate războiul produce dramă după dramă. lumea trece printr-o mare criză de liniște de

la mulți ani măicuță Dumnezee la mulți ani femei din lumea-ntreagă e zi de sărbătoare ca o epopee florile iubirii de iarnă se dezleagă. la mulți ani Terra veșnic renascentă te înfrumusețezi

viața curge lin cu blânde înțelesuri armonii în lumină umplu sufletul meu tot destinul scump e așezat în versuri cuvintele mi-s dragi așa vor fi mereu. cu vise și speranțe cuceresc

trăiesc fascinată o noapte violetă stele aurii fac cerului clar nimb în visul romantic mă simt o starletă sub clar de lună gândul îl plimb. curge noaptea prin sângele meu șoapte de luceferi

din iubiri de vis și de poveste am decupat imagini cu noi doi doi visători sub zâmbete celeste născuți din curcubeie după ploi. suntem doi miri într-o vie legendă contemporani cu amorul

visul mă poartă prin Universul sacru cu aripi de lumină zboară printre stele steaua mea m-ajută să mă consacru cu poezia răspândită printre castele. mă rog la Univers cu spirit teafăr știu că

apăsată de griji tot trupul mă doare trăiesc cu teamă toamna cea din urmă arată-ți Doamne fața iertătoare să simt cum durerea în mine se curmă. Cronos m-a muncit ca pe o roabă dar eu am prins

vântul tomnatic se joacă între frunze e forfotă mare în livezi de meri păianjeni isteți țes mătăsoase pânze în horă dansează fluturi efemeri. se culeg roadele cu mult entuziasm în butoaie

curg slovele din mine ca râul de munte năvalnice vibrante cu valuri de smarald cuceresc reliefuri cu lumini pe frunte topesc întunecimea sub a soarelui fald. cu soarta pecetluită fără nici un

serile de vară pline de vrajă le-am trăit fericiți la spectacolul mării dansul iubirii l-am imprimat pe plajă nicicum nu îi lăsam loc supărării. sufletele noastre trăiau în simbioză cu

prin codru de gânduri caut o cale să mă ducă iubite la tine mă însoțesc amintiri epocale chibzuiesc să trec de serpentine. ploaia a spălat urma pașilor tăi te strig iubite dar ești prea

sufletul meu are optimism de englez cu el pot învinge stihii și năpaste neînțelegeri emoționale pot să reglez când fac pelerinaj printre nobile caste. la icoana Maicii Domnului mă rog să-mi ia

sufletul se pierde printre amintiri se naște iar un vis de primăvară când Cristos învie pentru mântuiri și viața se relevă extraordinară. pe umerii lui se reazămă lumea el este gândirea

clapele timpului când albe când negre mai compun un cântec pentru viață precum pianul cu acorduri integre instrumentat de-o iubire măreață. cade bruma iar peste codrii de aramă dar ciocârlii