FLOARE PETROV

sunt obsedată de frumusețea stelelor, din ea se naște poezia luminii, prin ea se conturează mirajul zilelor, este mai înmiresmată decât crinii. frumusețea luminii zilnic o contemplu doar ea

AMNIOTICA SPERANÞÃ poate obsesiv-persuasiva rugăciune. Nu știu să fac afaceri cu focul, cu aerul, cu apa cu pământul, nici cu arma nu-mi forțez norocul, nu vând padurea să căptușez

ÎN CAPITALA EUFORIILOR Este din ce în ce mai bine e cool Dragostea se vinde la colț de stradă, La litru și la kilogram, cu ziarul Cumperi și cântări și lecții de lambadă Bucuriile nu stau

gustă meniul fericirii cu aromă de iarnă, tristețea să dispară ca o nălucă, pe apa sâmbetei relele să se ducă, Anul Nou să vină prin sunete de goarnă. bucurii de zăpadă cerul azi

DEPARTE DE OLIMPIC ( totusi minotaurul există în toți ) Se plimbă printre portocali și rodii Minotaurul olimpic încărcat de zodii Purtând înțelepciune pe spinare S-o urce pe golgota de

a sunat clopoțelul, începe noua școală a iluminismului, vreau să-mi ating țelul cu visul cel nou, cu toate instrumentele romantismului. cu mare sete am sorbit din elixirul vieții, am spart paharul

spiritul meu căutător în stele descoperă visuri, idealuri mărețe, culege lumini cu chip de imortele, candori cristaline, siderală tandrețe. semințe de uimire plantează pe lună și multe

la mulți ani femeie frumoasă, mamă și cântec și entuziasm, să îți fie viața armonioasă, oglindind iubirea zămislită-n basm. poți transforma urâtul în splendoare, ești cheia ce deschide cutia

Literalmente sunt profund stupefiată și dezamăgită de cât de mulți cvasi autori își exprimă pe rețele sociale literale, imaginația întunecată, confuziile existențiale, rătăcirile de la calea

freamăt în lumină, mă bucur de viață, iubirea doinește ca izvorul printre brazi, mereu înmugurește cu zori de dimineață, nutrind la nemurirea splendorilor de azi. în mijlocul verii dragostea se

vino-mi în vis iubite să mă împaci, mi-e sufletul nemângâiat, neconsolat, raiul îmi este bântuit de draci, în turnul singurătății m-am izolat. nu dorm îmi este frică și de coșmar, te caut

EPILOG LA SCHIMBAREA EXCAVATOARELOR S-a defrișat toată pădurea de naiuri ? Plaiul boilor iată se extinde înalt, Excavatoare scot rădăcini de aleanuri Aud melodia betoanelor la oboi de

arunc năvodul în marea liniștită, plutesc pe valuri precum o meduză, cu fire romantică am fost investită, nu îmi pasă că vremea este obtuză. îngrop iluzii în nisipul de aur, castele ridic pe țărmul

noaptea când Luna părul își despletește, lumina și-o așterne pe a lacului unde, o toamnă blândă, liniștită vestește, e muzică în sfere cu dans de secunde. pe țărm valul de spumă sărută plaja

e plină lumea mea de mândri corifei, e vremea visurilor care se împlinesc, crește bucuria ca bostanul rotofei, în calea mea izvoarele mirabil doinesc. când binele se varsă din spotul

blânda lună, rotundă, galbenă ca o lămâie, mă atrage cu povești care au magnetism, îmi dă visuri primenite cu smirnă și tămâie, care se împlinesc cuprinse de romantism. Luna duioasă, în chip de