FLOARE PETROV

fac drum prin întuneric lumini să descopăr goliciunea metafizică să mi-o acopăr fascinații învăluitoare culeg de la stele conștiința lucrează broderii, dantele. dialectici îngerești picură din

întoarce-Te în lume Iisus Hristos e nevoie de Tine de puterea Ta vie să curmi suferințe din carne și os să te bucuri de faimă și de măreție. să îmi ierți păcatul, să îmi spui să umblu pe

des împrumut idei de la înțelepți umplând golul din mine cu splendoare plantând vise să ajungă ca stejarii drepți flămândă și de ploaie și de soare. fericirea e o oază în deșertul

șoapte de iubire îmi pătrund în ureche cerul mă ninge cu petale de lumină noi am fost sortiți să fim o pereche fericirea noastră e polen din stamină. ești curcubeul vesel după ploaia din

beau și acest pahar cu amărăciune lumea mea e zguduită din rărunchi îl invoc pe Hristos cu o rugăciune punându-i la picioare lalele un mănunchi. doar el are puteri mântuitoare printr-o minune

savurez cafeaua în salonul cuvântului rotocoale de fum scot pe fereastră gânduri negre las în seama vântului să le împrăștie în zarea albastră. sunt la cenaclu cu poeți de seamă sufletul meu

îmi este dor de o noapte albastră cu marea îmbrățișând îndrăgostiți la mal să ducă în adâncuri dragostea noastră visul de fericire să devină real. iubirea este primul meu abecedar cuvinte

mă simt precum izvorul pe culmi de extaz nu tulbur muntele cu frustrările mele atunci când trec prin neguri fac haz de necaz sperând că-n viața asta nu voi sfârși în ele. dar mai am o dorință

iubirea noastră cu efecte speciale trezea și soarele în zori de zi azi e adormită în parfum de cale dar sper că o dată se va înverzi. bucurii savuroase ca dulcii papanași sufletul așteaptă de

vin-o te aștept pe calea magilor să petrecem Crăciunul de vis cerul pentru tine un portal a deschis ieși iubite din strânsoarea chingilor. vor fi triste sărbătorile fără tine voi naviga năucă

sunt mereu îndrăgostită de poezie și de Patria mea sfânta icoană aici apele purifică stări de erezie aici se sfârșește orice prigoană. la rădăcini de tei e câte un proverb care povestește

când stele duioase îmi spun noapte bună mă liniștesc ca valul la întâiul mal pătrund în visul magic vegheat de Lună și uit că sufletul îmi este umil sărman. în jurnalul nopții emoții iar

rodire continuă este avântul meu cu crezul pur urmez pe sfinți sunt fermecată de bunul Dumnezeu lumina-i sfântă dăinuie în minți. vreau să îmbrățișez eternitatea cu poezia mea plină de

iubirea este energia cea mai complexă care formează și dezvoltă inteligența emoțională. centrul iubirii se află în inimă. situați în permanență pe frecvența iubirii oamenii își pot realiza toate

am cunoscut hotarele străbunilor cu privilegii, munții elogioși cu dragostea adâncă, getic rezonează simfonii paneice în stâncă, să nu mai curgă-n viitor râuri de sacrilegii. sfincși de lumină

iubesc cerul și pământul, viața tot mai mult acum la bătrânețe iubirea-i mai profundă mă îmbăt cu elixirul dulce și exult cu noian de sentimente sufletul abundă. am cuprins credința din oceanul

a intrat în țară gerul Bobotezei o să piară viruși ascunși în unghere timpul pregătește întoarcerea berzei purifică natura îi dă mare putere. se-apropie și ziua Sfântului Ion sărbătoare

sunt ploaia de emoții anunțată-n prognoză mă întind peste munți că un curcubeu viața mea complicată vreau să fie roză să nu simt bătrânețea cum mă apasă greu. răspândesc în lume zilnic câte o

tumultuoase gânduri încarcă galaxia țes peste stele o pânză de brocart cu rouă dimineții tratez anorexia sentimente fanteziste cu lumea împart. îmi iau avânt din carusel astral bucuria

romantismul august mă umple de fală sunt expresia iubirii fără mască cuvântul lui e ferm piatră filozofală minciuna se destramă singură se demască. sunt rudă cu poeții nopților albastre mă

trăiesc iubesc mă închin și mă rog la Mama Natură și la Dumnezeu dependentă-s de poeme ca de drog versul mă însoțește la bine și la greu. mai știu că uneori aș vrea să zbor să ajung în văzduh

și plouă și plouă și plouă-n averse sunt lacrimi divine să spele păcate cerul milos se-ncumetă să verse iertarea iubirea peste lumi complicate. se hrănește pământul cu seva cerească se hrănesc