FLOARE PETROV

fluidități transparente îmi străbat ființa să îmi transfigureze și ultimul extaz visez cu ochi deschiși triumful, biruința chiar dacă curg șiroaie lacrimi pe obraz. în sufletul meu cald se

poate doar inima știe să prețuiască cât de importantă e iubirea în viață un paradis lăuntric știe să construiască cu armonii sangvine zilnic se răsfață. în centrul visului aș vrea să mă

cu bruma de economie amăgesc bătrânețea și fericire cumpăr de la farmacie dar cu demnitate îmi port ttristețea am de la părinți credință țesută în ie. sunt melodii ce nu mă lasă să mă

atât de fragedă mi-e umbra între lumini suave pretutindeni mă urmează cu albastre emoții nu răspândește-n lume tonuri anoste și grave se îmbracă-n auriu din ieftine promoții umbra-i parte

toamna melancolia devine mai pură iubirea o învăluie și o alimentează presimțire voluptoasă și de anvergură că naturile mor și-apoi se întrupează setea de primăvară vizibilă-i la arbori la

mă trezesc de dimineață în arome de cafea când se dezmorțește și zâmbetul pe față tenul meu devine o fină catifea sub lumina diafană care mă răsfață. azi noapte mi-am pus visul pe o stea e

împărțim speranțe împărțim și sfaturi învățând să ne iubim de la distanță dureri și suferințe vin din patru laturi ne vor întări pe toți în ultima instanță. împărțim istoria cinstindu-i pe

lumini așează nimburi pe tâmplele albe dinamizând destinul în sonor univers nopțile strălucesc cu stelare salbe nu cred în prăbușire mă zidesc în vers. credința și iubirea-s idealuri

atunci când zâmbesc grijile dispar în oala minune fantezii prepar sau fac ascensiuni pe-un munte de vise să adun în suflet fericiri admise. soarele-mi zâmbește atunci când creez melodii

cu rugăciuni îmi întăresc credința nu las depresia să mă stăpânească iubirea de viață îmi ocupă ființa Hristos îmi oferă pronia cerească. emoțiile curg la masa de scris cuvintele au devenit o

privesc spre viitor cu spirit curajos așa m-ai învățat tu iubitul meu soarele este sus nu privesc în jos și cred că mă are în grijă Dumnezeu. iubite am iubirea noastră o comoară face din mine

cercetez universul ca un astronom cu gândul care zboară ca o rachetă sunt expresia solarului genom luna mă îndeamnă să fiu cochetă. iubirea din mine produce endorfine nu îmi pierd vremea cu

înșir gânduri pe petale de leandru cu dor intens de sufletul pereche puternic iubitor și tandru cântul iubirii să-l simt în ureche. în piuă solară tristețe pisez lumini să mă conducă în

sunt mohorâtă din pricina vremii vreau o schimbare în bioritm oare cum se distrează boemii cu debandada intrată în ritm. versul mă îmbată precum vinul emoții abia pot să le stăpânesc vreau

vreau să trăiesc mereu cu iubirea în minte să fac cu ea minuni și dincolo de moarte născută-n inima blândă duioasă cuminte sentimente auguste cu lumea împarte. iubirea-i conectată la sursa

nu-mi mai vorbești iubite plâng tăcerea ta acum te odihnești sub baldachin de stele dragostea noastră nicicând n-o voi uita este balsam prezent în toate gândurile mele. dorul de tine mă mistuie

iau lecții de viață pline de splendoare de la gânditoriii din destinul meu conștiința atinge valuri de candoare în spiritul meu a patruns Dumnezeu. beau aghiasmă din sfânta Bobotează să-mi

ocrotesc rădăcinile vieții din sublim peisaj am descoperit în sevă elixirul delicios printre pietre s-au extins cu mult curaj energia veșniciei primită de la Cristos. mă extind și eu prin poeme

steaua mea veghează cerne vise peste mine e noapte târziu dar nu pot să adorm gândul ce suspină în poem îl transform cu ochii plânși nutresc armonii divine pe marea iubirii vâslesc zi și

am crezut mereu în dragostea universală că toate ființele au nevoie de grija divină știu că lumea se înalță pe albastră spirală că ploaia e sfântă și ne spală de vină rugăciunea e un exercițiu