FLOARE PETROV

îmi apăr visul fragil ca un boboc, vreau să înflorească să devină real, cu rouă de stele umplu verde poloboc, lăsându-mă purtată de măreț ideal. cu figuri de pluș ca un copil mă joc, pe toate le

(metamorfoza nefericită a omulețului- aspirator) Atunci și acum o nostalgie după cutezanță, testosteroni trăiesc extrem amorul dalb charleston de patru zile fără nici o greață în peisajul

cu prieteni lângă mine viața e o rapsodie sufletul se-nveseleste și emoțiile-s dulci din regrete și tristețe pot să fac o parodie când îmi extrag energia din tăria de la stânci. cu prieteni

ciorchini de gânduri am cules din vie emoții mustesc în curat butoi chiar dacă-i toamnă speranța învie aduce lumina vremurilor noi. fulgi de iubire se aștern în Carpați îmbracă în argint

se pogoare cerul Lumină pe pământ inima-i aprinsă ca o lumânare răspândesc în lume pace pe pământ sfinți mă sfătuiesc și-mi sunt alinare. ninsoarea iertării cade peste casă în straie noi

lumina-i ca icoana la care mă închin crini albi și roz brodez pe trena ei cu credință mare mă separ de chin și inventez rugăciuni ca temei. purific iubirea pentru Iisus Hristos îmi limpezesc

frunză verde flori de liliac multe trebuie în lume să mai fac să desțelenesc pământul de scaieți să mai dau o raită pe la poeți. să dau foc la bezne ca să ardă întunericul din mine să se

mi-a fost dor de zgomotul din stradă și să văd oameni cu zâmbete pe chip pot acum să-i fac timpului serenadă la însingurare să-i găsesc tertip. mi-a fost dor de-o plimbare în parc să admir pe

mi-e dor de serenada florilor de Mai de beția dansului cu veseli fluturi de emoții povestite în dulcele grai scăldate în roua de la răsărituri. după băi în mare mereu tânjesc să îngrop

fac slalom printre taine și dileme dar mă sincronizez cu astrele în horoscop ocolind cu grijă pericole probleme să-mi cânte inima în stetoscop. azi știu că numai versul mă afirmă este norocul

potolesc setea cu suc de clementine deschid zenitul să mă conectez cu lumini stelare diamantine gânduri sentimentale pe cer proiectez. se aprind atomii în spațiul eteric lumina îmbracă planeta

primăvara m-a vrăjit cu a florilor nadă greieri sub balcon îmi fac o serenadă magnolii înflorite împrăștie miresme lumini solare primenesc catapetesme. fluturi somnoroși se zbat să iasă din

în carul alegoric plămădesc viziuni, în urma mea e caruselul amintirilor, nu vreau asupra lumii să fac presiuni, ci s-o dezleg de lanțul uneltirilor. cu săgeți de lumină suflete săgetez, ele nu