FLOARE PETROV

urc Golgota cu întrebări în rucsac și cu noianul de mirări sub tâmple vreau să știu ce ce este timpul posac? și face dezordine între sacre temple. de ce prăpăstii se cască în jur? și urcușul

dau o raită la clubul cu entuziasm micile bucurii încep cu dans și cântec vreau să uit de vremea de marasm dezamăgirea neagră să o spintec. luna strălucindă pare un discobol noaptea de opal o

Dumnezeu mă umple cu principii absolute purifică ideile îmi dă înțelepciune mă pune în lumina iubirii revolute pot să alung durerea prin sacră rugăciune. nevoi conceptuale le împlinesc

înțelepții dezleagă misterul din rune unesc cerul cu pământul în divinații reaprind focul iubirii care spune că viața e superbă cu mii de motivații. invoc visul albastru din noaptea

șarpele durerii s-a încolăcit pe oase mi-e greu să merg ,să urc, să zbor atingerile lui sunt veninoase voi lupta cu el până am să mor. car cu mine un geamantan de întrebări timpul nu-mi

nu vreau regatul cerului nu vreau comori ci doar un colț de rai lângă pădure cu raze de soare să spulbere nori cu gânduri blânde, calde și azure. dinspre pădure să mă răzbată triluri de

n-am să te las moarte sângele să-mi bei cerul mă înconjoară cu aripi de îngeri în suflet rezonează glasuri de porumbei și ploaia mireană mă spală de plângeri. pentru puritate fac și

vântul dansează cu sfioasele dalii culorile grădinii mă îndeamnă la vis cerul însorit e pictat pe vitralii eu imortalizez poemul promis. pretutindeni se fac pregătiri de nunți iubirea plutește

departe de dușmani și de război neamul românesc scrie istorii în luncă răsună concertul de oboi Carpații murmură doine aleatorii. frăția românească în lume e vestită primitori și darnici

reaprind iubirea ca un lampagiu dorul de tine iubite este năvalnic dau luciu nopții ca un lustragiu te aștept în visul cel mai falnic. limpede iubire prin inimă curge cu murmur de izvor din

simt pericolul ca pe o cursă fără frâne timpul gonește prin mine ca un bolid dar eu nu am resentimente păgâne și crezul meu este mereu mai solid. nu îmi pasă că-i toamnă în sufletul

extazul pur al timpului dezvăluie mistere mă introduce-n taina ce leagă două lumi accesul spre eternitate credință și putere cu truda sufletului de-a urma heruvimi. prinsă în revelații stau la

e festivalul toamnei cu târg de bunătăți preparate gustoase îmbie cu arome la ospăț recoltele bogate s-au strâns din cetăți timpul e generos, vesel și pus pe răsfăț. liniștea asigură armonii în

tăcere ruptă-n două de-o parte și de alta cuvântul să răsune febril ecou în noapte felinar de veghe ce luminează halta trenul speranțelor vine la ora șapte. iubirea-nsingurată stă pe peronul

păstrez splendorile verii într-un verde cufăr speranțe vise amintiri s-au deprins cu iubirea magia romantismului e ca floarea de nufăr scăldată în valuri împroaspătând gândirea. fermecate

în decorul iernii culorile sunt reci codrii au încremenit în viscol și ger cerbi și căprioare fac întinse poteci prin zăpada moale căzută din cer. magnolii în grădina au cunună dalbă fluturi

prietenilor de pe Negru pe Alb dragostea mea e recif de coral valul de tristețe nu îl sparge are sufletul îndreptat spre mal să nu mă prăbușesc printre catarge. prietenia noastră e zestre de

am învățat să dansez cu tristețea inima să cânte și când e stresată magia iubirii pacea și tandrețea și armonia-n doi îi este adresată. am învață să zbor printre stele urme de păcat să